Nu cred să existe figură politică mai dezgustătoare decât Ponta. Caută să se lipească cu orice chip de fiecare combinație politică ce-i intersectează drumurile. Când nimeni nu-i taie calea, te trezești că-ți intră-n casă, se așază la masă și te amețește de cap cu un guvern care va face din România un paradis. Pe gratis? Din dragoste de țară? Nici vorbă, pentru că formula lui presupune ca toată lumea să-i susțină candidatul la prezidențiale și, pe deasupra, să o impună pe soția lui, Daciana, comisar european. Și cred că nu e totul. Ponta nu e genul pe care să-l mulțumești cu un șerbet și un pahar cu apă. La plecare, sigur va pune ochii pe ceva din casă, de care te va văduvi data viitoare.
De ce atâta agitație? De ce atâta disperare de a încheia o alianță, un pact, un acord fie doar și pentru prezidențiale? Pentru că știe că, în toamnă, Viorica Dăncilă va schimba arhitectura guvernamentală și e mort dacă nu prinde și el măcar un zgârci pe care să-l molfăie până la alegerile din noiembrie. După aia, vede el ce mai găsește de ros.
Și tortul, și fazanul și porcul
Victor Ponta susține că a fost căutat de premier, care i-ar fi solicitat sprijin la alegerile prezidențiale. Așa o fi, dar tot nu-mi vine să cred. Viorica Dăncilă e capabilă de multe gafe, căci bănuiesc că nu și-a epuizat stocul, dar asta ar fi prea de tot. Și, ca să vadă interlocutorul cât de serioasă e, i-ar fi oferit „Pisoiașului” și două ministere după restructurare. Ponta, în stilul lui caracteristic de a nu spune nimic concret, zice că, dacă e nevoie, o s-o susțină pe Dăncilă la prezidențiale. Cum, dacă e nevoie? Păi de ce s-au mai întâlnit, doar așa, ca să-i dea premierul două ministere, de milă că e băiat bun da’ n-a avut noroc? Ponta, spuneam la început, nu se rezumă doar la șerbet și apă dacă vede pe masă și tort, și fazan în aspic sau un purcel de lapte.
Vrea și o colaborare parlamentară cu PSD, iar el dăruiește masa cu o majoritate solidă în Parlament. Spune asta de parcă Pro România ar fi al treilea ca reprezentare și ar fi o forță. Strategia lui nu e greu de decriptat. Vrea să se înfigă bine la masa PSD, iar când nu i se vor mai satisface pretențiile, va sparge majoritatea aia solidă și va pleca luând după el și tortul, și fazanul și porcul.
Dragnea e de vină
„Pisoiul” a mai ciocănit și la ușa lui Călin Popescu Tăriceanu, stârnind furia lui Mihai Tudose. Dacă liderul ALDE vrea sprijin, a spus acesta, să iasă de la guvernarea alături de PSD și mai stăm de vorbă. Dar întâlnirea cu premierul Dăncilă a pus capac. Ponta s-a dus acolo fără mandatul partidului ca să negocieze ce?
„La ce am mai plecat din PSD, că nu am plecat numai din cauza lui Dragnea?”, a răbufnit Tudose. E stilul lui Ponta, de a face numai după capul lui. De remarcat, însă, este tupeul de care dă dovadă. S-a dus la poarta PSD după ce l-a trădat cu ușurința cu care te speli pe mâini. Într-o primă fază, și-a dat demisia prin sms. Sau prin fax, nu mai țin minte. Apoi, varianta a suferit modificări sau îmbunătățiri, în raport de interesele lui. Astfel, a demisionat ba că l-a determinat Dragnea să o facă, ba că PSD nu mai era ceea ce era odată, ba că același Dragnea nu i-a mai oferit o altă perspectivă, ba că l-a ignorat permanent, în fine, de fiecare dată Dragnea a fost de vină. El, niciodată.
Precum marca de scrisoare
L-aș compara pe marele om politic Ponta cu marele om politic Băsescu, dar nu știu să fac diferența între scârbos și mizerabil. În vara lui 2012, peste șapte milioane de români au fost de acord cu demiterea lui Băsescu. A urmat o erată emanată de justiția sistemului ticăloșit, prin care ni se arăta cine e stăpânul și cine-s proștii în țara asta. N-a fost de ajuns. Ponta a ciugulit înțelepciunea de pe buzele lui Barroso și a decretat că mai bine mai stăm cu Băsescu încă doi ani, decât să ieșim din Europa. Cât ne-a costat, am văzut. Cum de ne-a ignorat pe toți Ponta, iar votul nostru a fost aruncat la gunoi?
Dar de ce credeți că pe el l-ar fi interesat prea mult? Să mai vorbim de pactul de coabitare încheiat între el și Băsescu, pe blat, fără știrea lui Crin Antonescu? Să mai vorbim de lista de 10 puncte pe care a primit-o de la Barroso, cu ce are de făcut dacă nu vrea să-l apuce cu sughiț în timpul mandatului? Mai are rost să discutăm de aranjamentul, în miez de noapte, privind numirea Laurei Codruța Kovesi în fruntea DNA, după ce a bătut palma cu Băsescu? „Dreptate până la capăt” s-a soldat cu trimiterea în judecată a 68 demnitari, mai exact14 miniștri și foști miniștri, 39 de deputati, 14 sentori și un membru al Parlamentului European. Dintre aceștia, au fost condamnați definitiv nouă miniștri și foști miniștri, 21 de deputați, șase senatori și un membru al Parlamentului European. Știe el câți proveneau din PSD. Același PSD de care, acum, vrea să se lipească precum marca de scrisoare.