Intr-un subsol la Versailles, etalonul kilogramului, un cilindru din metal, 90% platina si 10% iridiu, care a vazut de foarte putine ori lumina zilei, tocmai pentru a nu altera acuratetea masuratorilor, va iesi la pensie.
Kilogramul este ultima din principalele unitati de masura raportata la un etalon fizic. Insa astazi, la Conferinta generala a greutatilor si masurilor care are loc la Versailles, oamenii de stiinta ii vor schimba definitia. Le finalul acestui summit metrologic, va fi semnat un nou tratat pentru retragerea actualului etalon al kilogramului, care permite calibrarea instrumentelor de cantarit din lumea intreaga. Im mai 2019, noul kilogram, bazat pe o formula matematica, va intra in vigoare. Schimbarea se face din cauza faptului ca masa actualul etalon,care are copii in intreaga lume, variaza ca urmare a unor fenomene chimice ce nu pot fi controlate, absorbind molecule care i-ar putea altera masa. La fel, replicile kilogramului parizian existente in intreaga lume difera in greutate fata de original cu zeci de micrograme. Insesizabil in practica dar aceste diferente au tendinta sa creasca. Astfel ca oamenii de stiinta au facut apel la fizica cuantica, kilogramul urmand sa fie definit in raport cu constanta lui Planck, ”alfa si omega” fizicii cuantice. La origine, constanta a permis masurarea energiei fiecarui foton (particula elementara a luminii insa a servit si la masurarea energiei electrice. Acest aspect ii intereseaza pe specialisti pentru ca, incepand cu 1980, au dezvoltat un dispozitiv care permite deducerea unei mase plecand de la energia electrica si viceversa: balanta Watt. Punand etalonul kilogramului pe aceasta balanta se obtine o valoare pe care specialistii o vor putea lega la constanta lui Planck. Iar apoi toate balantele Watt vor putea fi calibrate in functie de aceasta valoare. Evident, kilogramul va avea aceeasi greutate insa aceasta schimbare va fi facuta pentru omenirea sa se asigure ca viitoarele dezvoltari tehnologice nu trebuie sa mai fie legate (sau afectate) de o unitate de masurare a greutatii care a devenit imperfecta. Mai ales in cazul nanotehnologilor sau in precizia masuratorilor cu mai multe cifre, dupa care virgula poate avea un rol important.