Se incheie saptamana Guta in Romania. La televizor, ore in sir dedicate conditiei artistului roman. Putini oameni ajunsi in postura unei opinii nu-i incojoara pe astia entuziast de complimente. Ce voci frumoase. Niste artisti!
Nu-s multi sa stie sa se uite corect la Nicolae Guta. Nu admirativ. Nu conotativ. Nu depreciativ. Trebuie sa te uiti cinstit. E singura postura care rimeaza cu ce se intampla. Postura omului perplex. Ma uit la Nicolae Guta si la cazuistica sa, consternat. Initial am zis ca s-a apucat Maruta de agricultura. Ia uite, ma! Sunt promovati fermierii romani! Eu am fost o data la el. Catalin facea emisiuni mondene. Ce turnura, m-am gandit eu. Perplex aflu apoi ca cel din platou nu se ocupa de agricultura. Am zis ca e un vanzator de cartofi. Avea apucaturi care-l recomandau. Chiar parea genul de-ti alegea cartofi frumosi: puneti-mi, mai mari va rog! Cand, rasturnare de situatie. Aflu ca-i artistul Nicolae Guta. Apoi apare o fatuca. Zic, ia uite, ma! Cum arata el si cum arata fiica-sa. Perplex, inteleg ca e gagica-sa. Urmeaza apoi ceva ce daca n-ar fi fost, ar fi trebuit inventat. Sunt invitati sa cante. Oameni buni! Incepe o scalambaiala tragica absurda si grozava. Da, domne! Ce voci! Doi artisti pe scena. Eu asa ma uit la Nicolae Guta. Consternat. Privesc sub indrumarea intrebarii: care-i treaba cu asta?! Ca ceva trebuie sa fie. Publicul de dupa-amiaza al tarii a trait saptamana asta cu sufletul la gura. E copilul lui Guta? Sau nu. De doua saptamani Maruta o bate nepoliticos pe Simona Gherghe. Simona este o doamna, deci nu se face. Ma uit la succesul de dupa amiaza al artistului Guta si ma intreb omeneste: ce-o fi si cu asta? Omul e celebru, ce tara frumoasa! Lasati, ca va fi bine!