Tot mai mulți oameni observă că le este greu să rămână concentrați, chiar și atunci când sarcinile nu sunt complexe. Mintea pare mereu „ocupată”, atenția se fragmentează rapid, iar oboseala mentală apare devreme în cursul zilei. Din perspectiva cercetării, aceste dificultăți nu sunt doar o problemă individuală, ci reflectă felul în care creierul funcționează într-un mediu de alertă permanentă.
Atenția nu este o resursă infinită. Ea depinde de rețele neuronale de control, în special de funcționarea cortexului prefrontal, care are nevoie de stabilitate și continuitate pentru a susține concentrarea. Mediul digital actual funcționează însă pe întrerupere constantă. Un studiu coordonat de Gloria Mark, de la University of California, Irvine, a arătat că persoanele care lucrează în contexte digitale sunt întrerupte, în medie, la fiecare 47 de secunde, iar revenirea completă la o sarcină poate dura peste 20 de minute. Cercetarea, realizată pe eșantioane de adulți activi profesional, a evidențiat creșteri semnificative ale stresului și scăderi ale performanței cognitive în condiții de multitasking frecvent.
Epuizarea mentală
Din punct de vedere neuropsihologic, aceste întreruperi nu sunt neutre. Fiecare notificare activează mecanisme de orientare a atenției, iar creierul le tratează ca semnale potențial relevante. Această reacție implică sisteme de vigilență care, atunci când sunt stimulate repetat, mențin organismul într-o stare de tensiune de fond. Lucrările lui Bruce McEwen, unul dintre cei mai importanți cercetători ai stresului, arată că activarea repetată a acestor sisteme duce în timp la ceea ce este numit „încărcare alostatică”, adică uzura progresivă a mecanismelor de adaptare ale creierului. Această stare este asociată cu dificultăți de concentrare, scăderea flexibilității cognitive și senzația persistentă de epuizare mentală.
În ultimii ani, un rol tot mai important îl are și expunerea continuă la informații alarmante. Fenomenul cunoscut sub numele de „doomscrolling” a fost analizat în studii recente care au investigat legătura dintre consumul compulsiv de știri negative și funcționarea psihologică. Un studiu publicat în 2021 în revista Computers in Human Behavior, realizat pe câteva sute de participanți adulți, a identificat o asociere semnificativă între acest tip de consum informațional și niveluri mai ridicate de anxietate, ruminare și dificultăți de concentrare. Creierul nu face diferența între amenințarea directă și cea anticipată; expunerea repetată la mesaje de pericol menține sistemele de alertă active, chiar și în absența unui risc imediat.
Fragmentarea atenției pot produce simptome asemănătoare ADHD
În practica clinică, aceste mecanisme se traduc frecvent printr-o întrebare care revine tot mai des: „Nu cumva am ADHD?”. Este o întrebare legitimă, dar care necesită clarificare. ADHD este o tulburare neurodezvoltată, cu debut timpuriu și criterii clinice bine definite. În schimb, dificultățile de atenție apărute la vârsta adultă, în contexte de stres cronic și suprasolicitare informațională, reprezintă adesea o reacție funcțională a creierului, nu o tulburare de neurodezvoltare. Cercetările arată că stresul prelungit și fragmentarea atenției pot produce simptome asemănătoare ADHD, fără ca structura neurobiologică de bază să fie aceeași. Confuzia dintre aceste fenomene poate duce la autodiagnosticare sau la etichetări inutile.
Este important de subliniat că această scădere a capacității de concentrare nu indică lipsă de inteligență, slăbiciune psihologică sau fragilitate personală. În multe cazuri, ea reflectă o adaptare a creierului la un mediu cognitiv excesiv de solicitant. Din perspectiva prevenției cerebrale, datele sunt clare: performanța cognitivă nu este susținută de multitasking constant, ci de contexte care permit predictibilitate, pauză și continuitate. Studiile nu susțin ideea că mintea umană funcționează mai bine sub presiune permanentă; dimpotrivă, suprastimularea este asociată cu epuizare cognitivă.
Dificultățile de concentrare tot mai frecvente nu reprezintă un fenomen misterios și nici o problemă individuală izolată. Ele reflectă interacțiunea dintre biologia creierului și un mediu construit pe întrerupere continuă. Înțelegerea acestor mecanisme permite o abordare lucidă și responsabilă, fără dramatizare și fără autodiagnostic. Creierul rămâne adaptabil, dar nu este infinit elastic, iar limitele sale au nevoie să fie recunoscute și respectate.
Denisa Scripcariu, psiholog.