Invitat sa cante la Festivalul Enescu, violonistul David Garrett a strabatut distanta de la hotel la Sala Palatului, pe jos, fara garzi de corp, desi avea asupra lui un instrument muzical de valoare.
Pentru ultima saptamana a Festivalului George Enescu, organizatorii au mizat pe un recital de exceptie, sustinut de cel mai rapid violonist din lume. Germano-americanul David Garrett a sosit la Bucuresti discret si fara fite. S-a comportat natural si n-a cerut sa fie pazit de cohorte de bodyguarzi. A strabatut pe jos distanta de la hotel la Sala Palatului, insotit doar de managerul sau si o reprezentanta a gazdelor, purtand lejer in spate cea mai de pret comoara a sa, o vioara Guadagnini, fabricata in 1772 de un elev al lui Stradivarius, si pe care a achizitionat-o in 2003 pentru un milion de dolari.
Imbracat in blugi din care se revarsau cascade de lantisoare argintii, cu bocanci pana aproape de genunchi si pletele blonde stranse intr-o combinatie de coc si coada, David a traversat Calea Victoriei, butonand la mobil si orientandu-se in spatiu mai mult dupa vocile unicilor sai „gardieni”. A patruns in Sala Palatului insotit de racnetele unui agent de paza, disperat ca nu poate convinge o soferita melomana sa isi coboare jeepul de pe trotuar. Cu o precizie germana, concertul a inceput la ora stabilita,19.30, iar Orchestra Romana de Tineret, dirijata de Cristian Mandeal, a incalzit atmosfera cu Rapsodia numarul 1 a lui Enescu. Ropote de aplauze, urale, blitzuri declansate pe furis. Asteptare. Freamat. Explozie de bucurie cand Garrett a patruns pe scena. Tot in blugi, tot cu bocanci si la fel „coafat”. Si-a masurat din ochii publicul si a inceput sa cante. Beethoven, natural si cu emotie. Si-a sters picaturile de transpiratie pe tricou, a primit si daruit flori, a zambit seducator ca doar a lucrat ca model pentru Armani si nu s-a zgarcit la bisuri. Printre ele si un pic de Michael Jackson, cat sa isi ridice spectatorii in picioare.
In pauza spectacolului, tot cu vioara agatata de umar, a acordat autografe sutelor de fani si mai ales fane, care ii intindeau CD-uri, DVD-uri ori bilete pentru a le semna. Tot natural. Tot fara fite.