Mult comentata „apocalipsa” mayasa, care se va petrece la sfarsitul unui ciclu de „13 baktun”, are o data foarte „clara”: 4 Ahau 8 Cumku!!!
Cum s-a ajuns la concluzia ca aceasta data astrologica si mitica ar fi 21 (dupa unii 23) decembrie 2012? Aceasta este o istorie foarte controversata si, dupa multi cercetatori, plina de aproximari eronate ce au dus la calcule matematice fanteziste.
Timpul mitic al mayasilor
Este bine de specificat de la inceput ca mayasii nu masurau Timpul in modul in care o facem astazi. Si aici nu vorbim de tehnica. Timpul, fiind o zeitate, avea propriile dimensiuni mitice si un comportament care presupunea o anume ciclicitate, fara sa se excluda niciodata imprevizibilul, pentru ca un zeu nu putea fi citit ca o carte deschisa. De aceea, in calculele calendarului mayas nu existau numere, ci simboluri (bare, puncte, o scoica sau un ochi pentru „0”), plus multipli de unitati, un sistem preluat si adaptat dupa calendarul olmec. Zilele se numeau „kin”, 20 de zile formau un „uinal”. 18 uinal formau un „tun”, 20 de „tun”-uri formau un „katun”, iar 20 de „katun”-uri formau un „baktun”. Mayasii mai aveau si perioade de 160.000 de „tun”-uri, numite „calabtun”, care ii nedumeresc pe prezicatorii apocalipsei, pentru ca de ce i-ar mai fi interesat pe preotii mayasi ce se intampla dupa „sfarsitul lumii”?! Matematica mayasa duce la timpuri trecute care abia pot fi cuprinse cu mintea si la timpuri atat de departe in viitor, incat te intrebi la ce bun asemenea calcule extrem de complicate. Pe o stela din Quiriga, Guatemala, calculul duce in urma cu 90 de milioane de ani, pe o alta la 300 de milioane de ani. Aceste calcule se voiau o demonstratie a eternitatii Timpului.
Descifrarea hieroglifelor mayase
Mayasii foloseau o scriere hieroglifica, preluata de la olmeci, in care o glifa in sine putea deveni o povestire. Dennis Tedlock, unul dintre traducatorii epopeei mayase Popol Vuh, a declarat ca baza folosita la descifrarea hieroglifelor mayase a fost un document al indienilor Quiche, care continea, pe langa legende, si date cosmogonice inregistrate la nasterea sau moartea unor personalitati. Din aproape in aproape, simbolurile au inceput sa-si dezvaluie tainele. „Mitul Eroilor Gemeni”, foarte popular la mayasi, a fost un punct de plecare pentru a reconstitui cosmogeneza mayasa. Cel mai derutant este faptul ca, la mayasi, Timpul mitic poate avea simultan trecut, prezent si viitor. Ca sa fie si mai complicat, preotii mayasi foloseau trei sisteme diferite de datare in paralel: Numaratoarea Lunga, Calendarul divin Tzolkin (de 260 de zile) si Calendarul civil Haab (de 360 de zile, cu o exindere de inca 5 zile). Dintre acestea, numai Haab continea date de desfasurare a unui an, pe zile si luni. Spre exemplificare, o data tipica din calendarul mayas arata astfel, in hieroglife: 12.18.16.2.6, 3 cimi 4 zotz. Pana la virgula, era Numaratoarea Lunga, prima unitate dupa virgula era data din calendarul Tzolkin, iar ultima era cea din Haab. In Numaratoarea Lunga, de la dreapta la stanga, prima cifra se referea la „kin”, a doua la „uinal”, a treia la „tun”, a patra la „katun” si a cincea, la „baktun”. Numaratoarea in kin, tun si katun se facea de la 0 la 19, in uinal de la 0 la 17, iar in baktun de la 1 la 13.
Zilele fara suflet
In calendarul Tzolkin, preotii mayasi foloseau doua „lungimi” pentru saptamana: una formata din 13 zile si una din 20 de zile. Fiecare denumire si numar se schimba zilnic. De exemplu, dupa „3 cimi” nu venea „4 cimi”, ci „4 manik”, „5 lamat” etc. Urmatoarea data cand „cimi” venea la rand era dupa 20 de zile. Si atunci data era „10 cimi”. Urmatorul „3 cimi” revenea dupa 260 de zile, „un an divinatoriu”. Era necesar ca preotii sa aiba denumiri clare pentru zilele unui an divinatoriu, care puteau fi de bun augur sau ghinioniste, ca sa stie la ce sa se astepte de la repetarea acestora. Demn de subliniat ca anii din calendarul Tzolkin nu erau numerotati!
Sfarsit de lume la fiecare 52 de ani
Calendarul Haab avea 18 luni de cate 20 de zile, urmate de cinci zile in plus, numite „uayeb”, pentru a se ajunge la lungimea unui an de 365 de zile. Spre deosebire de calendarul Tzolkin, denumirea lunilor in Haab se schimba la 20 de zile. Zilele lunii erau numerotate de la 0 la 19. Zilele „uayeb” erau socotite nenorocoase, de aceea nu aveau denumiri fiecare in parte, ci in grup. Sau, cum le spuneau mayasii, „zilele fara suflet”, care trebuiau petrecute in rugaciuni, focurile din vetre erau stinse si populatia nu avea voie sa manance nimic cald. Era nenorocire pentru copiii nascuti in astfel de zile. Nici anii din calendarul Haab nu erau numerotati. Cel mai mic numar care era divizibil atat cu 260, cat si cu 365 era 18.980, adica 365 x 52, ceea ce reprezenta un ciclu complet rotund. Deci, data fatidica de „4 Ahau 8 Cumku” se repeta la fiecare 52 de ani. Pentru azteci, completarea unui cerc calendaristic reprezenta tot un sfarsit de lume, primit cu temeri si rugaciuni si daca viata mai continua dupa un ciclu de 52 de ani, insemna ca zeii le-au mai oferit un ragaz. Si uite-asa, din 52 in 52 de ani, omenirea mai capata credit de la divinitati.
