Vasile Dâncu e distrus. Cineva, într-o seară sau a doua zi, i-ar fi răstălmăcit afirmațiile. În drum spre casă, a vrut să bea o cafea, a intrat și s-a trezit într-un studiou de televiziune. Acum, ce era să facă? A vorbit ceva și i-a ieșit altceva în presă. Poate și pe gură, istoricii încă cercetează.
A spus ceva de PSD. Nu chiar drăguț, din moment ce Lia Olguța Vasilescu s-a repezit la el și l-a tăvălit în propria-i neputere de vorbe. De data asta, țin cu fetele din partid. Și Dâncu, dacă avea fustă, țineam cu el. Sau ea?
Tot ăla e!
Cu putirința mică, Vasile Dâncu s-a avântat în mlaștina aprecierilor. Ceva cu partidul care nu poate impune cultura politică a sudului. De unde rezultă că PSD-ul de Sud nu e compatibil cu PSD-ul de Nord. Aici, îl cred pe Vasile, care are marele talent să-ți vorbească sociologic, filosofic și degeaba despre orice subiect. Poate vorbi despre acuplarea la rădăști în viziunea Grupului de la Cluj, o formațiune care ba e croită pe afaceri, ba pe politică, ba pe bani mulți rău, ba pe scos președinți din creion. După opt ore de discurs, oricum nu se va înțelege ceva. După care, poți adormi liniștit dacă nu ai făcut-o în timp ce el grăia. La gruparea asta contribuie și el cu idei și schițe. Dacă povestea e adevărată, Dâncu, pentru că are talent la desen, ar fi creionat portretul unui președinte prin 2013-2014. Așa i s-a cerut sau a fost rugat. Oricum punea culorile pe șevalet, ieșea numai Iohannis. Din cercetarea sociologică, la fel, Iohannis pe toate fronturile. Acum, după atâția ani, sursele s-au pierdut și nu se mai știe dacă i s-a dat poza lui Iohannis și i s-a zis „Fă-l p’ăsta!” sau din cercetările sociologice a rezultat un cetățean despre care ar fi exclamat surprins. „Tot ăla e!” Portretul ar fi fost luat de servicii, care i l-au dat lui Crin Antonescu și mai departe se știe. Asta nu l-a împiedicat să rămână mai departe în PSD, fără a se ști dacă vorbește în numele partidului sau al lui. Nu cred că este întors cu cheița, are aceeași dezinvoltură și deschidere intelectuală ca a lui Liiceanu când ne transmitea că plăcuțele suedeze sunt o opțiune politică.Politica lui însă, de data aceasta, s-a lovit de neputerea cuvintelor.
