Dalmatianul Klaus Iohannis

Degeaba incearca „Sasone” sa convinga romanimea ca este onest, cu certificat magna cum laude de buna purtare, deci demn de urmat si de dat exemplu. Degeaba face eforturi de a se impune ca cetatean cu un pedigree de corectitudine imaculat. Nu reuseste si nu va reusi niciodata. Arata, mai degraba, ca un dalmatian care, oricat de mult s-ar scutura, nu ii sar petele de pe blana.

Vorbeste de independenta Justitiei si de Statul de drept, de respectarea deciziilor instantelor, cu usurinta celui care recita lozinci la intruniri electorale. Adica, locul unde nu conteaza ce crezi, ci doar ce spui, ca sa dea bine la urechile publicului.

„Pongo”, casa inapoi!

Maine, cel putin teoretic, Curtea de Apel Pitesti ar trebui sa se pronunte in dosarul vizand casa lui Iohannis. In cei peste 10 ani de cand dureaza, procesul a cunoscut toate tertipurile avocatesti ale aparatorilor presedintelui, doar-doar s-o reusi spalarea de pacate de fals si uz de fals, in asa fel incat si imobilul sa ramana in posesia familiei. „Pongo” Iohannis stie limpede in ce conditii a fost dobandita casa. La fel, si „Perdita” Iohannis stie ce documente au fost falsificate, cum au ajuns in dosar si cui i-au folosit. Cu un timp in urma, o instanta s-a pronuntat, stabilind ca este vorba de acte masluite cu buna stiinta. Ca atare, „Pongo”, casa inapoi! Si ce daca? Orice hotarare poate fi contestata. Si a doua instanta a decis exact acelasi lucru, la fel de temeinic. Nici asa nu a fost bine, pentru ca pronuntarea judecatorilor nu a fost de natura sa gadile orgoliul lui Iohannis. A declarat oficial ca hotararea nu ii place si ca, impreuna cu avocatii, va gasi solutia prin care s-o conteste. A gasit-o, formuland o contestatie in anulare, o solutie care se admite foarte rar, dar numai cu foarte mult noroc. Probabil ca dosarul lui era in marja de bafta chioara, nu?

La picior, culcat!

Motivatia lui „Pongo” si a „Perditei”, de a stramuta dosarul la o alta instanta, este de un penibil crunt. Si anume ca, in urma articolelor aparute in presa in cei zece ani de proces, pe plan local s-a creat un curent nefavorabil lor, aspect de natura a afecta, cel putin la nivel de aparenta, impartialitatea judecatorilor. I-auzi! Pai, daca e sa te ghidezi dupa cota lor de popularitate, procesul nu mai poate fi judecat niciunde in Romania. Poate doar la Piata Victoriei, daca e seara de proteste impotriva PSD. Sunt in stare sa pariez ca, maine, Curtea de Apel Pitesti le va da dreptate celor doi impricinati. Actele sunt in regula, casa a fost dobandita legal, „Perdita” e nevinovata, iar „Pongo” si mai si. Nu cred sa existe vreun judecator, cel putin la Pitesti, care sa se aseze de-a curmezisul fericirii prezidentiale. Mai ales acum, cand este in plina campanie de deratizare pentru al doilea mandat. Maine-poimaine, judele ar avea ocazia sa ajunga presedintele Curtii Supreme, si asa ceva nu trebuie ratat. Iar Justitia ar rata, si ea, ocazia de demonstra cat de bine executa comanda „la picior, culcat!”.