Phalacrocorax carbo sinensis, cunoscut sub denumirea de cormoranul mare, nu mai este specie protejată în România și poate fi vânat și ucis. Pasărea este considerată principalul agent al importurilor piscicole, având în vedere că reușește să omoare 20.000 de tone de pește românesc pe an.
Semnalele trase de Ministrul Agriculturii, Petre Daea, precum și demersurile făcute la Uniunea Europeană, au avut efect. Cormoranul mare, declarat inamicul numărul unu al faunei piscicole din România, va putea fi, de acum, decimat. ”Directivele CE privind conservarea păsărilor sălbatice au condus la o exagerată creștere a populațiilor de cormorani în România, care au invadat zone din afara ariilor de creștere tradiționale, Delta Dunării și cursul Dunării, ajungând în regiuni unde nu erau întâlnite anterior. Populația de cormoran mare din România a depășit cu mult valorile prevăzute de directivele europene. Cormoranii sunt păsări care se hrănesc exclusiv cu pește și produc daune considerabile fermelor de acvacultură, pescăriilor și apelor, în general, ei neavând niciun dușman natural. Deși în țara noastră au fost utilizate o serie de metode alternative pentru protejarea producției din piscicultură împotriva cormoranilor, cum ar fi plase, tunuri de gaze sau radiofrecvențe, laser, sperietori de ciori, aceste păsări, deosebit de inteligente, se obișnuiesc cu ele, se adaptează și nu se mai sperie, astfel că aceste metode au devenit ineficiente”, se arată în expunerea de motive a proiectului de act normativ care scoate cormoranul mare din categoria speciilor protejate.
90% din peștele comercializat în România, din import
România importă anual 80.000 de tone de pește pentru a asigura necesarul de pe piața internă. Pagubele provocate de cormorani sectorului piscicol se ridică la peste 20.000 de tone de pește anual, în ultimii ani producția de acvacultură fiind de doar 12.000 de tone pe an. Deputații susțin că efectele negative ale cormoranilor asupra producției de pește din fermele de acvacultură sunt devastatoare. Astfel, cormoranii produc pierderea directă a materialului biologic prin acțiunea de prădare, pierderea sporului de greutate ca urmare a consumului de puiet de pește, precum și pierderi indirecte de material biologic din cauza rănilor produse peștelui de către cormorani, răni care constituie porți de intrare pentru diverse boli, care pot determina moartea sau o rată scăzută de creștere. Totodată, cormoranii provoacă instalarea stresului la pești, care are ca rezultat scăderea consumului de furaje și slaba metabolizare a acestora de către pești, ceea ce determină o creștere mică în greutate, se mai precizează în expunerea de motive a proiectului legislativ.