Curtea Constitutionala a Romaniei a dat publicitatii motivarea deciziei din 15 iunie, prin care a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 246 alin. 1 din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. 1 din Codul penal sunt constitutionale numai in masura in care prin sintagma „indeplineste in mod defectuos” din cuprinsul acestora se intelege „indeplineste prin incalcarea legii”.
Indeplinirea defectuoasa a unui act trebuie analizata numai prin raportare la atributii de serviciu reglementate in legi si ordonante ale Guvernului, „deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundara care vin sa detalieze legislatia primara se realizeaza doar in limitele si potrivit normelor care le ordona”. In motivatie, judecatorii constitutionali mai arata si ca practica judiciara s-a intemeiat pe dispozitiile art.246 si art.248 din Codul penal din 1969, precum si cele ale art.297 din Codul penal, care folosesc o exprimare generala, fara a arata in mod limitativ actiunile sau omisiunile prin care se savarseste aceasta infractiune.
In mod concret
CCR retine ca infractiunea de abuz in serviciu este o infractiune de rezultat, urmarea imediata a savarsirii acestei fapte fiind cauzarea unei pagube ori a unei vatamari a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. Judecatorii constata ca legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei si nici vreo anumita intensitate a vatamarii, ceea ce determina instanta de contencios constitutional sa concluzioneze ca, indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vatamarii rezultate din comiterea faptei, aceasta din urma, daca sunt indeplinite si celelalte elemente constitutive, poate fi o infractiune de abuz in serviciu.
