După moartea Papei Francisc, survenită în a doua zi de Paște, ochii lumii catolice se îndreaptă către Vatican, acolo unde urmează să aibă loc una dintre cele mai importante și misterioase proceduri ale Bisericii: alegerea unui nou Suveran Pontif.
Francisc a fost ales papă la vârsta de 76 de ani, în 2013, în urma demisiei istorice a Papei Benedict al XVI-lea. De această dată, însă, nu există un succesor anunțat sau indicat, ceea ce înseamnă că orice cardinal eligibil poate deveni următorul cap al Bisericii Catolice. Deși, teoretic, orice bărbat botezat în ritul catolic ar putea fi ales, realitatea arată că, de secole, toți papii au fost aleși din rândul cardinalilor.
Conclavul – un ritual cu reguli stricte și tradiții vechi de secole
După decesul unui papă, Colegiul Cardinalilor este convocat într-un conclav, o adunare secretă care are loc în Capela Sixtină. Cardinalii participanți, izolați complet de lumea exterioară, jură să nu divulge nimic din ceea ce se discută în cadrul acestor reuniuni. Scopul lor este de a discerne, prin rugăciune și dezbatere, cine este cel mai potrivit să preia conducerea spirituală a Bisericii.
Doar cardinalii cu vârsta sub 80 de ani au drept de vot – 138 dintr-un total de 252 în acest moment. Votul se desfășoară în mod secret, fiecare cardinal scriind numele candidatului preferat pe un buletin.
Pentru a fi ales papă, un candidat trebuie să obțină cel puțin două treimi din voturi. În fiecare zi pot avea loc până la patru tururi de scrutin, iar după fiecare rundă, voturile sunt arse – fumul negru indică faptul că nu s-a ajuns la o decizie, iar cel alb anunță lumii că un nou papă a fost ales.
Portretele cardinalilor care se profilează drept favoriți
Pietro Parolin (Italia, 70 de ani)
Secretarul de stat al Vaticanului, Parolin este văzut ca un continuator al liniei reformiste inițiate de Francisc. Cu o solidă experiență diplomatică în cadrul Nunțiaturilor din Nigeria și Mexic, este considerat un moderat capabil să mențină echilibrul între tradiție și modernitate.
Fridolin Ambongo Besungu (RD Congo, 65 de ani)
Lider al Bisericii africane și critic vocal al deciziilor liberale adoptate de Francisc, Besungu reprezintă un posibil viraj conservator în conducerea Vaticanului. Ar deveni primul papă de origine africană din epoca modernă.
Wim Eijk (Olanda, 71 de ani)
Fost medic, cardinalul olandez este cunoscut pentru pozițiile sale ultraconservatoare și pentru opoziția față de reformele morale propuse de Francisc. Un eventual pontificat sub Eijk ar putea marca o întoarcere la o interpretare mai strictă a dogmei catolice.
Peter Erdo (Ungaria, 72 de ani)
Un alt reprezentant al aripii conservatoare, Erdo s-a pronunțat împotriva împărtășaniei pentru persoanele recăsătorite și a criticat deschiderea Europei față de migranți. Este văzut ca un candidat care ar putea întări poziția Bisericii în fața presiunilor sociale contemporane.
Luis Antonio Tagle (Filipine, 67 de ani)
Considerat de unii „Papalul Asiei”, Tagle este o figură carismatică și apropiată de valorile sociale promovate de Papa Francisc. Susține o abordare incluzivă față de comunitățile marginalizate și ar putea deveni primul papă asiatic din istorie.
Raymond Burke (SUA, 76 de ani)
Simbol al opoziției față de politicile liberale din timpul pontificatului lui Francisc, Burke este o voce influentă în rândul conservatorilor din Curia Romană. Retorica sa tranșantă privind moralitatea sexuală și doctrina tradițională îl face preferat în cercurile ultraconservatoare.
Mario Grech (Malta, 67 de ani)
Secretarul general al Sinodului Episcopilor, Grech este perceput ca un echilibrist între fidelitatea față de dogmă și nevoia de adaptare a Bisericii la lumea contemporană. Este un apropiat al lui Francisc, dar are un stil mai pragmatic și diplomatic.
Matteo Zuppi (Italia, 69 de ani)
Unul dintre cei mai vizibili cardinali ai momentului, Zuppi conduce Conferința Episcopilor Italieni și s-a implicat activ în misiuni internaționale, inclusiv în Ucraina. Este un susținător al viziunii progresiste și ar putea reprezenta un pod între generații și continente.