Cum a ajuns Blue Air pe mana sistemului: Omul cui este Racaru?

Astfel, in data de 6 aprilie 2013, la patru luni de la arestarea preventiva a patronului Blue Air, Gheorghe Racaru- fost director general al Tarom, pe atunci actionar minoritar al Blue Air, convoaca pe neasteptate Adunarea Generala a Asociatilor, scopul acelei adunari fiind chipurile suspendarea lui Nelu Iordache din functia de administrator, motivul declarat fiind “imposibilitatea desfasurarii activitatilor societatii datorita starii de arest a administratorului”. Scopul nedeclarat, dar dovedit ulterior de actiunile intreprinse de Racaru, dar si prin decizia instantei de anulare a acelei suspendari netemeinice, a fost acela al desemnarii unui Consiliu de Administratie compus din: Ionascu Adrian, Vizental Rudolf, Philips Elen, adica persoane care puteau si doreau sa participe la planul pus la cale de Racaru Gheorghe, respectiv vanzarea de indata a prosperei afaceri Blue Air catre societatea infiintata de o colaboratoare a sa mai veche si extrem de apropiata– Luciana Paunescu–, impreuna cu alti trei asociati aflati tot in sfera de influenta socio-profesionala a lui Racaru (fosti piloti la Tarom, unde Racaru a taiat si a “spanzurat” ani la rand). Parte din planul bine pus la punct al partenerului de afaceri Racaru a constat in inlaturarea administratorului actionar, arestat la acea data, pe motivul aparent al bunelor intentii de administrare a activitatii societatii, pentru ca imediat sa se treaca la actiuni de dispozitie asupra patrimoniului acestei societati. In acest context, ulterior inlocuirii lui Nelu Iordache, administratorul statutar, a fost convocata inca o Adunare Generala Extraordinara a Actionarilor pentru ziua de 09 aprilie 2013, adunare in care s-a stabilit modul de lucru al Consiliului de Administratie si transferarea patrimoniului societatii de aviatie catre o alta societate comerciala cu denumire asemanatoare, respectiv S.C. Blue Air-Airline Management Solution S.R.L., societate care era infiintata si controlata prin interpusi  – asa cum am aratat – de catre Gheorghe Racaru si administrata  de  catre Constantin Zamfir Tudor.

Astfel, hotararea nr.192 din 09 aprilie 2013 a reprezentat actul juridic care a stat la baza transferului patrimoniului societatii S.C. Blue Air Transport Aerian S.A. catre Blue Air-Airline Management Solution S.R.L. Consiliul de Administratie desemnat de Gheorghe Racaru si subordonat aceluiasi personaj a trecut la etapa urmatoare a preluarii ostile a Blue Air, companie privata de aviatie de mare succes, devenind campul de lupta pe care au fost luate, incepand din acel moment, o serie de decizii care de care mai contradictorii. O prima miscare de acest fel a avut loc cateva luni mai tarziu, in data de 26 septembrie 2013, la sediul societatii BLUE AIR TRANSPORT AERIAN SA (n.r.- actualmente BATA SKY IMOBILIARE SA), care era condusa de catre Consiliul de Administratie compus din Ionascu Adrian – director adjunct, Rudolf Vizental – administrator judiciar al actionarului majoritar Romstrade si Ellen Philips, cetatean american– consultant in probleme de aviatie. La acea data s-a incheiat de catre reprezentantii ANAF  –  Gaina Emil si Toghe Ion –  procesul verbal nr. 5635 cu privire la instituirea unui  sechestru pentru bunuri mobile apartinand societatii. Procesul verbal de sechestru a fost intocmit in prezenta lui Ionascu Adrian, in calitate de Director General Adjunct si membru in Consiliul de Administratie al S.C. Blue Air Transport Aerian S.A., si ar fi trebuit sa impiedice tot sirul de actiuni care au culminat cu transferul activitatii Blue Air Transport Aerian SA catre o mica si noua companie infiintata de Racaru si interpusii sai.

Furtul… legal pus la cale de Racaru

Astfel, s-a inceput si s-a realizat transferul patrimoniului societatii Blue Air Transport Aerian SA catre o societate nou infiintata de catre persoane din anturajul apropiat al Directorului General al Blue Air, Gheorghe Racaru, personaj cheie in aceasta epopee juridico-financiara, pe fondul absentei si lipsei de aparare a actionarilor Romstrade si a lui Nelu Iordache. Scopul final al intregului mecanism pus in aplicare de catre Racaru a fost, de fapt, realizarea unui transfer de patrimoniu catre o societate comerciala nou infiintata (Blue Air – Airlines Management Solution, societate constituita cu cateva zile inainte de participarea la asa-zisa licitatie organizata de Racaru pentru a se da o aparenta de legalitate furtului. Directorul General al Blue Air, Gheorghe Racaru, folosindu-si vasta retea de  relatii sociale, profesionale si foarte multe politice, a intervenit pe langa sefii ANAF de la acea vreme si care aveau functii de conducere si puteau asigura crearea unei aparente legale in privinta acestui transfer de patrimoniu profund ilegal. Asadar, in vederea asigurarii unei aparente de “vanzare” a bunurilor, Racaru si colaboratorii sai au elaborat un plan de actiune, ce se realiza in mai multi pasi, respectiv: evaluarea defectuoasa a Blue Air, atat din punct de vedere al bunurilor mobile si imobile, cat si din punct de vedere al profitului obtinut. Evaluarea a fost facuta de o firma care era specializata in evaluari de imobile, nicidecum in evaluarea de companii aviatice, domeniu absolut aparte din punct de vedere al criteriilor si standardelor de evaluare. Pentru indeplinirea acestui punct al planului, s-a solicitat opinia unui expert evaluator care in cauza de fata a fost desemnat in persoana profesorului universitar Ion Anghel care, contra unui onorariu considerabil in valoare de 50.000 de euro, a dispus efectuarea unui raport de evaluare in cuprinsul caruia a facut afirmatii nereale si nelegale, in vederea stabilirii unor  evaluari defectuoase, favorabile ideii de a se realiza  vanzarea fondului de comert al Blue Air, precum  si a bunurilor mobile si imobile apartinand acestei societati. Astfel, in cuprinsul raportului de evaluare a S.C. Blue Air Transport Aerian S.A., profesorul universitar Anghel a incalcat principiile pe care le promova in lucrarile sale stiintifice, ajungand la concluzia ca situatia financiara a Blue Air era atat de dezastruoasa si disperata chiar, din punct de vedere economic, incat se impunea gasirea unui partener care sa fie disponibil sa preia prin transfer intreaga afacere.

Calaul cu chip de “salvator”

Dupa intocmirea acestui raport de evaluare si folosind umbrela unei renumite case de avocatura, atat prin nume, cat si prin componenta, respectiv Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, s-a trecut la etapa a doua a planului vizand furtul Blue Air. De precizat faptul ca S.C. Blue Air Transport Aerian S.A. era o societate pe actiuni, actionarul majoritar fiind S.C. Romstrade S.R.L., care era deja in insolventa la acea vreme si era administrata de  Casa de Insolventa Transilvania – filiala Bucuresti, prin partenerii Andrei Cionca, Andreea Cionca, Rudolf Vizental, deci si la acest nivel exista sustinerea pentru un plan minutios gandit dinainte si pus in aplicare de Racaru, actionarul minoritar in Blue Air, director general al acestei societati, dar si director general in nou infiintata societate care a preluat “salvator” patrimoniul Blue Air si a inceput sa il exploateze in detrimentul actionarilor initiali; de asemenea, e de mentionat ca  S.C. Blue Air Transport Aerian S.A il avea ca actionar si pe Nelu Iordache, cel care in perioada respectiva se afla in arest preventiv, asadar, nu mai exista nicio alta persoana care sa se poata opune planului de sustragere a patrimoniului Blue Air . Foarte important de mentionat, in acest context, este tripla postura a  actionarului S.C. Blue Air Transport Aerian S.A. , Gheorghe Racaru,  care ocupa si functia de director general al acestei societati si care, imediat a devenit directorul general al nou infiintatei Blue Air  – Airline Management Solutions.

Hop, in poza baga capul si Ionut Misa, cativa ani mai tarziu Ministrul “Dandana” al Finantelor Publice

In urmatoarea etapa a planului de preluare ostila a Blue Air, prin intermediul celebrei societati de avocatura Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, s-a incheiat, la data de 18 iulie 2013, Contractul de Transfer de Activitate, contract semnat de catre membrii Consiliului de Administratie din partea Blue Air, consiliu de administratie desemnat in mod nelegal, asa cum am aratat anterior. De altfel, pretul de vanzare al intregului pachet de actiuni Blue Air SA este totalmente ridicol, adica in valoare de doar 6.000.000 lei, in conditiile in care, in doar o singura zi de zbor, Blue Air incasa cateva sute de mii de euro!!! Concomitent, numitul Racaru Gheorghe, intrucat cunostea existenta datoriilor societatii catre ANAF, a apelat la Ionut Misa (fost ministru al Finantelor Publice in Guvernul Tudose si actual sef al ANAF, pe atunci doar director general al Directiei Mari Contribuabili in cadrul ANAF) cel care l-a ajutat in mod substantial pe Racaru sa para ca a asigurat un cadru legal pentru transferul patrimoniului societatii S.C. Blue Air Transport Aerian S.A., ba mai mult, si-au dat acordul la transfer, in contextul existentei unei datorii de 46.658.801 lei a Blue Air catre Bugetul de Stat si in contextul in care, la data de 26 septembrie 2013, fusesera sechestrate bunurile mobile. In mod normal si legal, procesele verbale de sechestru si lipsa complicitatii angajatilor si sefilor ANAF de la acea vreme ar fi trebuit sa garanteze imposibilitatea transferului ilegal de patrimoniu. Surse extrem de bine informate din ANAF spun ca Gheorghe Racaru i-ar fi dat suma de 250.000 euro lui Ionut Misa, cel care si-ar fi indeplinit obligatiile de serviciu in mod defectuos, in interesul personal al lui Racaru.

Mai trebuie mentionat si ca pretul ridicol si necredibil de 6.000.000 lei, cu care a fost vandut Blue Air Transport Aerian S.A. catre Blue Air- Airline Management Solution S.A., a fost stabilit de comun acord de catre Racaru si fostul ministru al Finantelor Publice, Ionut Misa, cel care a semnat o adresa emisa catre Consiliul de Administratie al Blue Air, in care se comunica faptul ca ANAF e de acord cu vanzarea initiata de catre conducerea Blue Air Transport Aerian S.A., daca se achita suma de 6.000.000 lei, suma pe care a fost de acord sa o achite Blue Air-Airline Management Solution S.A., controlata de acelasi Gheorghe Racaru, suma care insa reprezenta doar o mica parte din cele aproape 50 de milioane de lei datorii catre ANAF, la data transferului. Si pentru ca sarada sa fie completa, Racaru s-a prevalat de aceasta datorie catre ANAF si a impus-o ca si conditie eliminatorie pentru  participarea la licitatie. Evident ca niciunul dintre cei interesati sa participe la licitatie nu a acceptat sa faca o plata in avans la un bun despre care nu stiau daca iI vor castiga, asa ca singura firma ramasa in cursa a fost AIRLINE MANAGEMENT SOLLUTIONS, adica firma lui Racaru. Activitatea de transfer a patrimoniului Blue Air a fost finalizata prin Certificatul de Finalizare intocmit de casa de avocatura Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, la data de 18 septembrie 2013.

DNA si SRI stiu?

In privinta bunurilor sechestrate la data de 26 septembrie 2013, lichidatorul judiciar al Blue Air Transport Aerian S.A. a initiat o corespondenta intre Blue Air – care intre timp fusese declarata in faliment si deschisa procedura in acest sens – si ANAF. In cadrul corespondentei purtate intre Lichidatorul Judiciar si ANAF, lui Ionut Misa i s-a adus la cunostinta faptul ca, prin fals, bunurile au fost sustrase de sub sechestru fiscal si transferate din patrimoniul altei societati. Cu toate ca ANAF, prin Ionut Misa – la acea vreme, Director General al Directiei Mari Contribuabili-, a luat la cunostinta despre aceasta stare de fapt total nelegala, reprezentantii ANAF nu si-au indeplinit obligatiile de serviciu stabilite conform fisei postului si nu au efectuat niciun demers in vederea stabilirii legalitatii si recuperarii debitelor catre Bugetul de Stat. Toata acesta increngatura de actiuni sulfuroase si de personaje dubioase, in frunte cu Gheorghe Racaru, deloc un novice in rupturi si distrugeri de companii aviatice, a condus, in cele din urma, la scoaterea de pe piata de aviatie a companiei Blue Air, asa cum a fost ea conceputa de catre fondatorul acestui business de succes – Nelu Iordache –, actualii proprietari, niste proprietari de fatada, exploatand doar pentru profitul personal o afacere cladita cu mare greutate si cu multa munca, pe o piata exclusivista si extrem de pretentioasa.  Revenind la cele afirmate de Marian Vanghelie, duminica seara la B1 TV, nu se poate sa nu ridicam cateva intrebari extrem de juste legate de preluarea ostila a colosului Blue Air. Arestarea nejustificata (asa cum am aratat in articolul publicat joi) si intocmirea unui dosar penal pe numele lui Nelu Iordache pentru o fapta inexistenta practic, de deturnare de fonduri europene, a fost parte dintr-un plan bine pus la punct de preluare in forta pe bani ridicol de putini a celei mai de succes afaceri private din aviatia romaneasca?! Daca da, atunci cine sunt adevaratii papusari si protectori ai lui Gheorghe Racaru si nu cumva tot acesti papusari din umbra sunt si adevaratii proprietari ai Blue Air, dupa ce au luat-o cu forta de la cel care a ridicat si a crescut aceasta extrem de profitabila afacere?! Au acesti papusari din umbra legatura cu serviciile secrete si cu anumiti procurori si sefi din DNA?! Serviciile secrete si DNA stiu sau nu stiu cate ilegalitati si abuzuri infioratoare s-au comis la aceasta preluare ostila a Blue Air-ului?! Chiar si dupa obtinerea unor hotarari judecatoresti care restabilesc legalitatea in privinta Blue Air, cine il sustine inca pe acest Racaru care si in prezent este actionar in compania pe care a devalizat-o si careia refuza sa ii restituie fondul de comert, compania pe care practic a furat-o cu un plan atat de minutios, fiind probabil sustinut de personaje cheie din politica si Servicii?! Daca se stie la nivelul acestor structuri de forta ce s-a intamplat cu adevarat cu Blue Air-ul, de ce nu se intervine pentru restabilirea legalitatii si a domniei legii?! Sunt acesti papusari din umbra implicati si la nivel politic sau prin intermediul cozilor de topor din politica de la vremea aceea au reusit sa insceneze dosare penale, arestari, falimentari etc, in scopul confiscarii si insusirii unor afaceri romanesti de succes, asa cum de exemplu era Blue Air-ul lui Nelu Iordache?!