Ori de cat ori prind prilejul, curajosii natiei se lanseaza in discursuri sforaitoare, declarand ca nu se tem de nimeni. Nici de ala, nici de ala, nici de celalalt. Unii spun ca nu se tem de SRI. Altii nu se tem de Dragnea. Dragnea nu se teme de Orban si nici de Ponta. Mie, insa, imi place cand rasare cate un erou care declara ca el nu se teme nici de Iohannis. N-am motive sa nu cred, numai ca afirmatiile astea se fac doar la televizor. N-am auzit de vreunul care, ajuns fata in fata cu „Sasescu”, noua porecla a lui Iohannis, sa i-o si spuna.
Din confortul caminului, cu motanul in brate sau cu ochii pe Facebook, romanii sunt toti curajosi. Sau foarte curajosi. Sau aproape toti. In strada, insa, niciodata nu au reusit sa se adune mai mult de 1.000, hai 2.000, care sa i-o spuna lui Iohannis de la obraz, ma rog, cat de cat elegant: „Du-te!”
Apa de ploaie
Dincolo de gard, de orice gard, curajul asta face ravagii. Mai toti din zona politicului s-au plans si se plang de protocoalele care au pus justitia cu botul pe labe. Vaiete in Europa la comisiile si comitetele ei, bocete la Comisia de la Venetia sau fuga cu para la ambasadele care, acum, prefera sa taca. Urla presa scrisa, tipa televiziunile si politicienii se dau cu fundul si cu fruntea de pamant de atata nedreptate. De atatea abuzuri, de atatea incalcari ale legii. Niciunul dintre ei -absolut niciunul! – n-a avut curajul sa-i spuna lui Iohannis, pe sleau, ca protocoalele trebuie desfiintate. Toate. Anulate. Distruse. Nu am auzit ca la vreo sedinta CSAT sa se discute despre aberatia hotararii din 2005, cand coruptia a fost considerata vulnerabilitate la siguranta nationala. Nu am auzit ca vreunul sa-i spuna lui Iohannis ca hotararea in cauza este o tampenie si ca a functionat complet ilegal, nefiind trecuta prin Parlament. Abia acum se cere desecretizarea ei. Si? Apa de ploaie atat timp cat nu este anulata.
Topaiala politica
Nu exista niciun politician care sa aiba curajul de a-i reprosa lui Iohannis ca trage Romania in jos si ca mai bine ar face sa plece. Si sa o faca public, intr-o conferinta de presa speciala, exact asa cum face Iohannis cand isi aduce aminte ca nu a mai luat PSD la palme si la suturi de ceva vreme. Toate upercuturile aplicate presedintelui au fost cu pumnul invelit in catifea. Doar asa, sa fie, ca sa nu zica lumea ca nu sunt. De ce? La fel face si Iohannis? Nimeni nu are curajul sa spuna ca ce face el este o topaiala politica mai degraba in interes personal, care nu are legatura cu interesele Romaniei. Ar fi aproape acelasi limbaj, cu nimic exagerat fata de cel folosit de el.
Nimic nu este oportun
Niciodata nu s-a formulat o atentionare dura, ferma si punctuala la adresa lui Iohannis, sa inceteze cu mascarada asta de tatuc al natiunii. De fiecare data s-a considerat ca nu este oportun. Ca stabilitate sociala, ca stabilitate politica data peste cap, ca nu e momentul, nici cu Ordonanta 13 nu a fost momentul, nici revocarea lui Augustin Lazar si a Codrutei Kovesi nu au fost oportune prima data, aici nimic nu este oportun si, acum, vedem la ce am ajuns. Despre suspendare nici nu are rost sa discutam. Niciodata nu a fost oportuna, e de ajuns sa vezi, in spate, balbele caraghioase si schimbarile ridicole de atitudine ale puterii. Si atunci de ce se mai mira ca „Sasescu” o scuipa in cap cu atata talent? Nici ultima nebunie, cu casa de la Sibiu, nu iese din tipar. Ministrul Finantelor cere executarea familiei Iohannis, seful ANAF o da pe dupa plop ca nu are titlu, ca sa vezi, ca stai un pic. Mai limpede de atat nu se poate. Nu e oportun sa-i iei omului alea cateva sute de mii de euro tocmai acum, cand pleaca si el concediu. Cu ce o sa-si mai plateasca sandvisurile si pufuletii?