Peste 6.000 de bolnavi cronici din România sunt acum pe listele de aşteptare pentru transplant. Cei mai mulţi dintre ei nu au nicio şansã sã primeascã vreun organ, poate doar sã-l cumpere de pe piaţa neagrã. Asociaţia Transplantaţilor din România cere introducerea acordului prezumat, prin care donarea se face automat în cazul morţii cerebrale.
Din 700 de anunţuri de vânzãri-cumpãrãri rinichi, de pe un site din România, peste 90% erau cei care îşi ofereau organele contra-cost. Preţurile pornesc de la 5.000 de euro şi ajung la 50.000 de euro. Cei care le vând au, în marea lor majoritate, vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani, printre aceştia numãrându-se mame disperate şi chiar femei însãrcinate, care motiveazã gestul prin lipsa banilor necesari întreţinerii familiei. Deşi, potrivit legii, cei care fac asemenea tranzacţii sunt pasibili de pedeapsa cu închisoarea, nimeni nu a fost vreodatã sancţionat. “Dacã vrei sã donezi trebuie sã te duci la notariat şi sã închei un act în care se stipuleazã cã nu este niciun interes financiar, cã scopul donãrii este unul umanitar. Dupã aceea treci printr-o comisie de eticã de la nivelul Centrului de transplant din care fac parte trei medici ,care nu au nicio legãturã cu activitatea de transplant, şi ei studiazã dacã tranzacţia respectivã este legalã sau nu. Pot solicita acte doveditoare, sã cheme rude, fraţi, copii, soţie. De regulã se merge pe buna credinţã. Asta este valabilã şi în alte ţãri, unde te poţi duce, ca român, sã faci transplant”, ne spune Tache Gheorghe, preşedintele Asociaţiei Transplantaţilor din România.
România, pe ultimul loc la numãrul de donatori
Reprezentanţii Asociaţiei Transplantaţilor ne spun cã ar trebui ca autoritãţile sã ia mãsuri pentru creşterea numãrului de donatori. “Pentru noi este doar calea legalã, fie de la rude, pânã la rude de gradul IV, fie sã ai o şansã ca, odatã ce te-ai înscris pe listele de aşteptare la unul din centrele acreditate din ţara noastrã, sã poţi beneficia, sã fii tu norocosul compatibil cu organul respectiv. Problema care se pune la noi este ce facem pentru a revigora activitatea aceasta de transplant. Noi suntem codaşii Europei, cu 3,5 donatori la milionul de locuitori. Vrem şi noi sã ştim, de exemplu, cã, dacã la spitalul X au fost anunţaţi cinci potenţiali donatori, pacienţi aflaţi în moarte cerebralã, de la câte rude s-a obţinut consimţãmântul ca sã fie prelevate? Vrem sã ştim care sunt mãsurile. Vrem sã ştim câte operaţii a fãcut fiecare centru şi câte au fost reuşite. Cât s-a trait, cât a funcţionat grefa aia dupã transplant, pentru ca eu, ca pacient care am nevoie, sã ştiu şi sã-mi aleg în cunoştinţã de cauzã centrul cel mai performant”, susţine preşedintele Asociaţiei Transplantaţilor din România.
Acord prezumat ca în Spania şi Croaţia
Pacienţii de pe listele de aşteptare cer introducerea acordului prezumat, pentru a avea mai multe organe pentru transplant. Şi asta deoarece cu cât stau mai mult pe lista de aşteptare, cu atât li se reduc şansele de a beneficia de un transplant, pentru cã starea de sãnãtate se degradeazã. “Existã un registru national al donatorilor, dar mulţi nu ştiu despre el. Ar trebui sã se înlocuiascã în lege acceptul informat cu cel prezumat, aşa cum este în Spania, Croaţia. Acordul prezumat înseamnã cã, dacã în timpul vieţii nu ţi-ai exprimat refuzul de a dona, atunci devii donator. Am fãcut demersuri, dar s-a împotmolit în Parlament. Am susţinut şi acum sã se introducã acordul prezumat în noua lege a transplantului”, ne spune Tache Gheorghe, preşedintele Asociaţiei Transplantaţilor din România.
