Tot mai multe țări folosesc aplicații pentru a-și supraveghea cetățenii. Întrebarea este cum poate fi asigurată protecția datelor în ciuda pandemiei.
COVID-19 a ucis deja mai bine de 200.000 de oameni în întreaga lume, mai bine de jumătate dintre ei în Europa. De aceea e de înţeles că guvernele trebuie să adopte măsuri dure. Şi, dat fiind că restricţiile se relaxează treptat, este decisiv ca măsurile restrictive să nu rămână în vigoare dincolo de perioada de necesitate.
Supravegherea este în context un exemplu tipic. În timp ce potenţialul uneltelor digitale pentru îndiguirea infecţiilor ar trebui cercetat în continuare, este posibil ca acestea să se îndrepte şi împotriva noastră, scrie DW, citând un articol al comisarei pentru Drepturile Omului a Consiliului Europei, Dunja Mijatovic. Aplicațiile pătrund în sfera noastră privată şi ne limitează capacitatea de a participa la viaţa socială? Acest risc a devenit între timp realitate în mai multe ţări. Primul exemplu este Rusia, guvernul a recurs la camere video care recunosc feţele oamenilor pentru a impune ordinele de plasare în carantină. Fără a garanta că această tehnologie nu este folosită şi în alte scopuri. În Azerbaidjan, cetăţenii trebuie să raporteze prin SMS unui sistem electronic drumurile pe care le fac pentru ca poliţia să-i poată supraveghea. În Muntenegru, guvernul a publicat pe pagina sa de internet numele şi adresele persoanelor cărora li s-a cerut să se plaseze în carantină după întoarcerea din străinătate.
În Polonia, o aplicaţie introdusă la ordinul guvernului sileşte persoanele aflate în carantină să se treacă de mai multe ori pe zi în evidenţă, coordonatele lor de GPS fiind înregistrate. Nerespectarea acestei obligaţii poate avea drept efect intervenţia poliţiei şi plata unei amenzi usturătoare. Şi Turcia a anunţat o aplicaţie asemănătoare pentru controlul locului în care se află persoanele infectate cu SARS-CoV-2.În Marea Britanie, cotidianul „The Guardian” a dezvăluit că firme de IT au folosit datele personale confidenţiale ale pacienţilor fără transparenţă şi fără a fi nevoite să dea socoteală pentru asta. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a recunoscut că se poate ajunge la limitări şi culegerea datelor personale poate fi necesară în anumite situaţii de urgenţă, însă “o democraţie nu trebuie să sacrifice sfera privată a cetăţenilor săi pentru a le proteja sănătatea”, precizează Mijatovic.