Consulul lui Cioloş, un Mr. Bean al diplomaţiei

Fostul consul general la Milano, Adrian Georgescu, continuă lupta cu Guvernul României şi Ministerul Afacerilor Externe în cazul rechemării sale, în ciuda unei decizii judecătoreşti prin care s-a stabilit că revocarea s-a produs cu respectarea normelor legale. Deşi nu este diplomat de carieră, Georgescu, numit consul de Dacian Cioloş pe când era premier, ţine morţiş să facă de râs diplomaţia românească, atacând hotărârea  magistraţilor şi aducând, în motivele de apel, acuzaţii de precupeaţă şi multe inexactităţi.

Parcurgând  cererea de chemare în judecată şi motivele de apel depuse la Curtea de Apel Bucureşti, nu poţi să nu te întrebi prin ce minune a ajuns Adrian Georgescu să ocupe scaunul de consul general.  „Făptaşul” minunii este Dacian Cioloş, pe vremea când purta pălăria prea mare de premier, dar totuşi când te gândeşti pe mâna cui au fost lăsaţi românii din Italia te ia cu frisoane. Veţi vedea de ce.

Activitate retuşată, realitate cruntă

În  toată polologhia trimisă instanţei de apel, Adrian Georgescu nu face decât să-şi zugrăvească un portret de diplomat de carieră (ceea ce nu este), să se laude cu activităţile consulare (altfel normale, intră în atribuţii), să se plângă de faptul că revocarea din funcţia de consul general îi strică pensia, deci şi veniturile (de afaceri şi firmele în care este băgat nu zice nimic), de faptul că rechemarea nu este motivată (ar fi fost suficient să iasă din birou să vadă cozile la serviciile consulare). Şi multe alte bazaconii care denotă că pensionarul Adrian Georgescu nu are ce căuta în diplomaţie. Dar să le luăm pe rând. Georgescu începe, fireşte, prin a se lăuda punând în vedere judecătorilor că anterior numirii în funcţia de consul general al României la Milano a fost consilier economic în cadrul Consulatului (2008), numit prin ordin de ministru. Ghici de cine? De finul  Ovidiu Silaghi, ministru pentru IMM la acea vreme. În funcţia de consul general a ajuns (în 2016) în urma unei selecţii „realizată de o comisie de evaluare din cadrul MAE”. Vă explicăm noi cum e cu marea selectare: selecţia s-a desfăşurat la telefon şi a constat în două întrebări mari şi late: în ce ţară ai vrea să mergi şi ce ştii despre statul respectiv. Atât! Asigurarea cu „conştiinciozitate” în străinătate a drepturilor şi intereselor celor 200.000 de români din aria de competenţă, de care face atâta caz Adrian Georgescu în cererea de chemare în judecată, poate fi verificată şi contrazisă lejer: prin introducerea programărilor online, fostul consul le-a făcut viaţa amară conaţionalilor, i-a pus pe drumuri chemându-i şi de trei ori pentru un singur serviciu consular, „stranierii” ajungând să plătească intermediarilor pentru un loc care să le asigure rezolvarea problemelor.  În plus, activitatea consulară a scăzut dramatic faţă de anii trecuţi, lucru ce poate fi iarăşi verificat cu uşurinţă la Departamentul Consular din MAE.

Dispreţul lui „aşa vreau eu”

În schimb, fostul consul îşi susţine activitatea „fără reproş” în faţa judecătorilor printr-o serie de fotografii în care apare, în cele mai multe dintre ele, alături de fini şi cuscri. Întrebăm şi noi: de când fotografiile de pe Facebook oglindesc profesionalismul unui consul ce se pretinde a fi şi diplomat? Activitatea consulară nu este probată de fotografii, ci prin servicii consulare de calitate. Nu prin tratarea oamenilor cu aroganţă, nu prin punerea românilor pe drumuri (o familie, pentru un singur document ajunge să vină la consulat şi de 5-6 ori în condiţiile în care pentru fiecare tipologie de documente se cere o altă programare), nu prin dispreţ de genul „aşa vreau eu”. Sunt mulţi români, domnule Georgescu, care, scârbiţi de tratamentul primit la Milano, s-au adresat Consulatului de la Torino, unde au găsit înţelegere şi sprijin, documentele solicitate fiind eliberate chiar şi într-o singură zi.  Dar Adrian Georgescu ştie să fie şi simpatic, chiar haios. Recunoaştem că ne-a pufnit râsul când în lăudăroşenia sa a trecut la capitolul „recunoaştere internaţională a succesului exercitării mandatului de consul general” votarea lui, în aprilie 2018, membru al Comitetului de Preşedinţie al Corpului Consular din  Milano. Să avem rezon, domnule Georgescu, marea recunoaştere de care vorbiţi e praf în ochii necunoscătorilor. Să fii votat ca membru în conducerea Decanatului Corpului Consular (asta e titulatura corectă) e ceva normal şi pentru vârsta dumneavoastră oarecum ruşinos. Alţii au fost decani  (adică şefi ai instituţiei pe care aţi precizat-o)şi nu s-au mai lăudat (Mircea Gheordunescu – Milano sau Tiberiu Dinu – Torino).

De ce ţine Georgescu cu dinţii de scaunul de consul?

Oricum, un diplomat nu are nevoie de recunoaşterea colegilor, de poze pe Internet de la evenimente oficiale, ci de aprecierea cetăţenilor pe care îi reprezintă şi cărora este obligat să le ofere servicii de calitate, nu mediocre. Cei care v-au făcut promisiunea că vă vor ajuta (alţi „diplomaţi de carieră”, cunoscuţi sforari şi specialişti în trafic de influenţă sau lobby cum le place lor să spună) s-au dus via Roma până la „Dumnezeu” pentru dumneavoastră, însă având în vedere rezultatele dezastruoase nici „El” nu vă poate ajuta. Oare „Dumnezeul” la care s-a făcut lobby ştie de ce ţineţi cu dinţii de scaunul de consul? Să fie vorba de alte afaceri personale sau ale familiei (firme în România sau în străinătate) pe care nu aţi apucat să le finalizaţi?  Vă plângeţi că zilele de pensie vor fi cam negre. Chiar să nu vă fi asigurat o pensie frumuşică din cele patru societăţi comerciale avute pe timpul mandatului la Milano? Pe cele din România le-aţi închis (ultima radiată în 22.10.2018), dar au rămas cele din străinătate, unde, de altfel, şi intenţionaţi să vă stabiliţi după ce terminaţi cu „diplomaţia”. Mai departe, în cererea de chemare în judecată a Guvernului nu mai puteţi de grija alegerilor din noiembrie, vezi Doamne, şi că fără dumneavoastră la Milano va fi prăpăd. O minciună gogonată, având în vedere că la ultimele două scrutine nici nu aţi fost prezent la Milano, ci aţi fost preşedinte de secţie de votare la Trento. Vă lăudaţi iar că, deşi aţi fost revocat din funcţia de consul general, v-aţi dat peste cap şi aţi aranjat tot: secţii de votare, şefi de secţii, locaţii etc. Foarte bine, dacă v-aţi fi ocupat personal şi mai bine, până la urmă e ceva normal, care face parte din mandat. Dar din câte ştim, dumneavoastră doar aţi desemnat un alt consul care să aranjeze lucrurile pentru alegeri.  Încă o dovadă a incompetenţei este susţinerea dvs., potrivit căreia aţi colaborat cu primarii de localităţi unde vor fi înfiinţate secţii de votare. Referitor la alegeri, autorităţile italiene nu colaborează cu nimeni, oferă un spaţiu şi eventual protecţie. De ce credeţi că procesul de votare nu se poate desfăşura în lipsa dumneavoastră? Tot pentru necunoscători: consulul general nu se deplasează în timpul alegerilor, rămâne la sediul misiunii raportând în ţară prezenţa la secţiile de votare din zona de competenţă. În plus, consulul nu este obligat să facă parte din vreo comisie. Lucrurile acestea ar fi trebuit să le cunoaşteţi, însă preferaţi să îi dezinformaţi pe judecători, aşa cum l-aţi dezinformat şi pe Rareş Bogdan, cum că actualul consul general la Milano, Tiberiu Dinu, a încercat să stopeze alegerile prezindenţiale din 2014 de la Torino (nu din 2015 aşa cum greşit îi informaţi pe magistraţi), unde s-a intervenit cu gaze lacrimogene şi cu jandarmii. Vă reamintim, domnule Georgescu, faptul că Dinu a fost desemnat, în 2014, şef de secţie de votare la Genova, unde procesul de votare a decurs normal. Aşa cum va decurge şi cel din noiembrie 2019 de la Milano.