Cred ca presa s-a repezit prea repede asupra consilierilor lui Iohannis, acuzandu-i cam pe nedrept. Nici eu nu am facut exceptie, furat de peisajul de vorbe de prin comunicate, discursuri si declaratii. Adevarul este ca era prea mare ispita.
Am gasit, am si scris despre asta, fraze care se repetau de la o cuvantare la alta. Uneori, mai erau schimbate cateva cuvinte, macar sa lase impresia ca este altceva. In timpul excursiilor prezidentiale la Bruxelles, Iohannis nu se omora cu firea pentru a spune si altceva decat spusese cu trei saptamani mai inainte. Sau, desi nu cred, acolo se derula un film in reluare, iar presedintele isi recita aceleasi interventii lipsite de continut. Erau aceleasi vorbe despre unitatea UE, despre valorile europene, despre cum suntem noi, romanii, proeuropeni pana in maduva oaselor. Am rezerve ca ar fi adevarul gol-golut, dar nu asta e problema. De fiecare data ii acuzam pe consilierii care i-au scris discursurile ca nu prea au habar despre ce este vorba, ba chiar si ca, de la un discurs la altul, copiaza calupuri pe care le trantesc pe hartie. Abia acum imi dau seama ca am gresit. Daca Iohannis nu spune nimic, ei ce sa puna in valoare? E greu sa alcatuiesti un asemenea tablou? Cred ca foarte greu, daca e sa ma iau dupa ultimele interventii. Cand presedintele intai declara ca nu face nu stiu ce numire de ministru, dupa care spune ca va analiza si va decide, ce sa scrie consilierii? Ca vorbeste gura fara el? Cred ca asa se explica de ce apar tot felul de elucubratii lingvistice si motivationale care, desi intonate frumos, nu au legatura nici cu legea, nici cu logica. Bietii oameni sunt nevoiti sa improvizeze, ca sa nu se prinda suflarea ca Iohannis nu stie ce spune si nici ca trage concluzii inaintea enuntului.