Barba falsa, rochia lunga si tocurile i-au purtat noroc Conchitei Wurst, reprezentanta Austriei la Eurovisionul de anul acesta.
Piesa ei, “Rise like a phoenix”, precum si aparitia excentrica ( buna de incadrat ba la gaselnita desteapta, ba la masacarada ieftina, ba la “Piei, satana!”, in functie de gust) i-a facut pe europeni sa o voteze in draci. Desemnata castigatoare inainte ca procesul de votare sa se incheiere, pe motiv ca indiferent ce ar fi votat tarile ramase “nevorbite”, tot o mai putea ajunge nimeni din urma, Cochita a facut pe surprinsa pana in ultima clipa. A dat vartos din genele lungi si bine rimelate, si-a facut vant si a varsat rauri de lacrimi. Machiajul, insa, a rezistat impecabil.
Adusa pe scena aproape pe brate, castigatoarea, pe numele ei adevarat Tom Neuwirth, de genul neutru, dupa cum se descrie, a primit cu incantare ploaia de blituri gata-gata sa o orbeasca. “Aceasta seara le este dedicata tuturor celor care cred intr-un viitor cu pace si libertate. Suntem uniti si suntem de neoprit ”, a declarat Conchita, datorita careia trofeul se intoarce in Austria dupa 48 de ani. Piesa ei, “Rise like phoenix”, i-a facut pe multi sa se gandeasca la muzica misterioasa si captivanta care figureaza pe genericul filmelor cu James Bond. Ramane de vazut acum, daca peste un an, sau doi sau trei, o va mai fredona cineva. Indoiala e legitima in conditiile in care sunt nenumarate cazuri de piese care au castigat Eurovisionul si de care nu isi mai aduce minte nici naiba. Duse sunt zilele in care competitia era castigata de o ABBA cu “ Waterloo” (1974) sau de Johnny Logan cu “What´s Another Year “ (1980) ori Toto Cutugno, cu “Insieme” (1992). Pana una-alta, insa, Conchita si-a atins scopul, acela de fi incoronata “regina Europei”