Deputatii au decis scutirea a aproape 100 de companii de stat de la obligatia selectarii unui management corporativ, printre cele care se regasesc pe lista aprobata de majoritatea PSD-ALDE sunt companii importante – Hidroelectrica, Romgaz, Romsilva, Nuclearelectrica, aeroporturile din Bucuresti, Constanta si Timisoara, portul Constanta, CFR Calatori si CFR Marfa, Posta Romana, Cupru Min, Unifarm, Santierul Naval 2 Mai, Metrorex, Complexul Energetic Hunedoara, Compania Nationala de Investitii Rutiere, Transgaz, Transelectrica etc.
De bifat aceasta masura buna a puterii, chiar nu sunt in stare romanii sa conduca institutii, de ce trebuie sa fie obligate companiile sa aduca “nemti” sa le conduca? Mai ales ca managerii straini nu sunt nici mai destepti, nici mai cinstiti decat cei romani, nu au experienta cu oamenii de aici, dar folosesc pumnul de fier in manusa de catifea occidentala. Cel mai la indemana exemplu este Tarom, prima companie de stat cu management privat, numirea primului director, un austriac, s-a lasat cu scandal, a urmat un belgian, secondat de un britanic, nici ei n-au facut mare branza, de mai bine de 10 ani operatorul aerian national are pierderi catastrofale. N-a contat, pentru ca salariul baban a mers. Masura directorilor straini in companiile de stat a fost de fapt impusa chiar de FMI, sub limbajul diplomatic de „propunere”, laolalta cu privatizarea cu orice pret, fara sa intereseze pe nimeni ca aderarea Romaniei la UE a implicat costuri economice si sociale enorme.
Păi și aici e de discutat! Vinovații sunt ai noștrii, pentru că nu au formulat reguli, obiective economico-financiare de atins acestor manageri străini și nici nu au fost puși să plătească prejudiciile! Cine a încheiat contractele?. Reversul medaliei este că nici managerii români ai companiilor cu probleme nu sunt mai breji, și la aceștia salariul merge ca la parlamentari (că și pa la Parlament sunt fecători de mentă degeaba, pe bani buni!).