Nu aș vrea să spun că între liberali și social-democrați este un blat mizerabil, dar așa se vede. Explicațiile alambicate ale lui Ciolacu, într-o română careia îi este dușman, nu rezolvă nimic. Nu se înțelege care este poziția PSD în privința anticipatelor, după cum nu se înțelege nici logica asigurării cvorumului în Parlament la validarea Guvernului Cîțu. Vom fi prezenți în sală, dar nu votăm, a decis președintele interimar al PSD. Dacă, prin reducere la absurd, Vasile Cîțu reușește să adune o majoritate care să îl voteze, Marcel Ciolacu ar trebui să lase politica deoparte și să se dezvolte în domeniul vânătorii, făcând din hăituiala mistreților o artă. Căci doar așa a băgat nasul în politica mare, fiind gonaci la vânătorile lui Omar Hayssam.
Din nou repetent la comunicare, PSD nu poate descrie, coerent, strategia pe care a adoptat-o. Iar când îl lasă pe Marcel Ciolacu să o explice, e dezastru. Nu cred că se pune problema unui exercițiu îndelungat în a nu spune nimic, nu are Ciolacu atât talent. Pur și simplu așa gândește el, întortocheat, după colț și împiedicându-se în propriile idei.
Votați-vă între voi!
Semnalul de alarmă a fost tras nu cu multă vreme în urmă, când liderului social-democrat i-a scăpat porumbelul din gură. Afirma, atunci, că PSD nu se teme de anticipate și că formațiunea lui politică este aptă să le câștige. Din păcate, niciun nume greu nu l-a întrebat de unde până unde i-a venit ideea cu alegerile anticipate, în condițiile în care, în partid, discuția principală se axa pe respingerea acestora, nicidecum pe susținerea lor. Ar fi fost de așteptat ca Marcel Ciolacu să iasă la rampă și să explice, concret, la ce s-a referit. Nu cu ștaif academic, ci măcar așa cum poate el. Nu s-a întâmplat și nici nu cred că se va întâmpla. În mod surprinzător, tot partidul tace de parcă ar fi lege de la stăpânirea din Kiseleff 10. Nimeni nu mai apare în emisiuni tv să spună electoratului ce tactici au abordat și care va fi efectul lor. Partidul se comportă ca și cum ar fi construit numai din baroni locali și câteva slugi care le poartă trena. Cea mai cruntă lovitură ar fi să constate că degeaba s-au lăudat că vor câștiga, pentru că la alegeri electoratul s-a dus la o bere și i-a lăsat să se voteze între ei.
Să combatem alcoolismul cu spirtoase
Prezența social-democraților la votul de învestitură arată ca un prim pas spre trădare. Indiferent că Guvernul Cîțu va primi un vot favorabil sau nu, liberali vor fi în avantaj. Odată validat, noul cabinet are mână liberă să-și facă de cap și abia atunci va arăta ce-i poate pielea. În condițiile astea, să faci opoziție unui guvern pe care singur îl susții, dându-i sfoară să zburde cât vrea, e ca și cum ai combate alcoolismul ieftinind zdravăn spirtoasele. Pe de altă parte, nevalidat, drumul spre alegerile anticipate este liber și se ajunge la planul lui Iohannis. Și atunci, opoziția clamată de PSD care e? Analiștii și sociologii tocmiți cu ziua la televiziuni deja lucrează la convingerea bizonului că este bine cum zic ei. Să avem un guvern, spun aceștia, că uite, trece țara prin criză, coronavirusul a dat buza peste noi, trebuie să fie cineva serios care să conducă. Și mai e și criza politică pe deasupra. Este interesant cum exact acum social-democrații și-au înghițit limba și nu mai spun că Guvernul Cîțu nu este capabil nici să conducă gâștele la apă, darmite o țară, dar nici că nu ei au provocat criza politică invocată.
Opoziția e de acord cu Puterea
La începutul lui februarie, Marcel Ciolacu declara că anticipatele sunt o prostie din moment ce avem alegeri la termen peste câteva luni. Acum, aceleași anticipate i se par o soluție bună, motiv pentru care tot bate toba pentru ele și procedează în așa fel încât să ajungem mai repede acolo. În viziunea lui îngustă, Opoziția trebuie să fie de acord cu Puterea și să nu supere Cotroceniul. Nu are decât să nu-i placă, dar asta este ceea ce se vede. Un mare blat între liberali și social-democrați, în care unii se prefac că vor să strângă majoritate și să guverneze, iar ceilalți mimează că se opun. Vehiculată recent ca variantă de rezervă, suspendarea lui Klaus Iohannis s-a pierdut pe drum. Evident, tot din motive neștiute sau care nu sunt destinate publicității de către Marcel Ciolacu. Să juri că liderul PSD nici nu a auzit că în Constituție este prevăzută și o asemenea măsură. Chiar, Ciolacu, tu ai auzit de suspendare? Modul discreționar al lui Klaus Iohannis de a conduce România, amestecându-se în politică și substituindu-se guvernului, încălcarea Constituției la desemnarea Guvernului Orban II, atacurile repetate la adresa pluripartidismului, crezi că sunt elemente care să te intereseze?
