A avut o viata atat de chinuita incat a trebuit sa ajunga la „Dansez pentru tine”. El, ca el, caci Atilla Hainer nu sare din tiparul catorva mii de copii romi care traiesc acum cum a trait si el. O familie cu o ciurda de puradei, o singura camera, mancare pe sponci si inca o tona de privatiuni. Dar ea, biata Nicoleta, bate orice record, de a ajuns sa planga in presa si presa de mila ei. Pana si pe mine m-a facut sa lacrimez.
In copilarie, sandvisul si ghiozdanul ei nu erau ca ale celorlalti, idem hainutele si, colac peste pupaza, mai erau si trei suflete la parinti. A fost nevoita sa fure din grisinele colegei, de pofta. Iubirea lipsea din familia ei. „Am invatat intr-un liceu in care cel putin unul dintre parinti a baut din cauza saraciei”. Vai de sufletelul ei chinuit, caci nebunia asta cu parintii care nu au nici macar o carciuma a lor este zdrobitoare. Saracie lucie! Atentie, acum e cu plans: „Nu era noapte in care sa nu aud ca o femeia era batuta, usi lovite, copii plangand”. Pe bune, e mai tare ca povestea lui Hainer. Mai tarziu, a trebuit sa pozeze in reviste pentru barbati. A fost nevoita sa isi puna si silicoane. Plus alte operatii de pavoazare, cam de vreo 20.000 de euro in total. Si, pentru ca avea patru copii de crescut, a trebuit si sa defileze prin cluburi, la ceas tarziu, sa mai castige un ban. Iar acum, mai nou, nu va divorta de sotul cam milionar si ceva curvar, cum scriu ziarele, pentru ca „in viata e foarte frumoasa cresterea in armonie”. Desigur, e vorba de armonia intre cat ar lua pensie de intretinere si cat castiga daca face ciocu’ mic. Cutremurator, neica! Asta da poveste pentru „Dansez pentru tine”, mama e de viata, ca urata mai e!
Piti-analist