Nu numai ca nu trebuie sa o lasam mai moale cu criticile, ba chiar trebuie sa dam o lege in sprijinul lor. Desi aparent sufera de chiulangita cronica, boala alesilor este una mult mai grava.
Imaginile cu deputatii si senatorii nostri care trageau un pui de somn in bancile salilor de plen au facut deliciul publicului. Si asta ca sa nu mai vorbim de momentele in care la sedinta nu asista decat vreo doi-trei ametiti, restul parlamentarilor stand comod la bufet cu o cafeluta in fata. Ce mai, dezinteres total, puturosenie maxima. Gresit! Cercetatorii sar in apararea alesilor nostri, demonstrand, negru pe alb, ca acestia nu sunt trantori, ci bolnavi, saracii. Afectiunea de care sufera se numeste tulburare tempo-cognitiva si, culmea, poate fi molipsitoare. Simptomele acestei boli, care este inscrisa in Manualul de Diagnostic si Statistici al Tulburarilor Mentale, includ stare de visare, lentoare, pasivitate, lipsa de chef, amanarea permanenta a treburilor etc.
Cu alte cuvinte, cam tot ce vedem zi de zi nu numai in Parlament, ci si in alte instututii ale statului. Pentru ca situatia este cat se poate de serioasa (spun cercetatorii!), ar fi indicat ca de la bugetul de stat, pe langa salarii, cazare, transport si alte atentii, sa li se asigure alesilor nostri banii necesari pentru tratarea acestei afectiuni pana nu e prea tarziu. Nu pentru ei, ci pentru noi!