China este capitala mondiala a contrafacerilor. Peste 30 de milioane de copii chinezesti ale ceasurilor elvetiene sunt vandute anual in intreaga lume. Mai mult decat cele originale, ale caror vanzari sunt de 25 de milioane de unitati pe an, potrivit Federatiei Orologiere elvetiene.
Insa aceasta copiere nu se limiteaza deloc la ceasuri. In Elvetia, 84% din totalul contrafacerilor importate provin din China si din Hong Kong, potrivit Administratiei federale a vamilor. O industrie a falsurilor in valoare de sute si sute de miliarde de dolari. Un fenomen ce a inceput in 1970, cand numeroase intreprinderi occidentale au inceput sa-si relocheze productiile in Asia apoi in Coreea de Sud. Evident, fabricand diverse bunuri, asiaticii au invatat sa le si copieze. Realizand profituri mari, ceea ce le-a permis sa scoata produse contrafacute, in special ceasuri, din ce in ce mai greu de identificat drept fake-uri. In unele cazuri ele pot semana 90% cu originalul, arata o ancheta Le Temps. Evident, doar pretul difera. O chinezarie de ”buna calitate” valoreaza intre 300 si 3000 de franci elvetieni, pe cand un ceas elevetian de calitate se vinde la preturi intre 4000 si 250.000 de franci. Asiaticii copiaza aproape tot: ceasuri, produse cosmetice, lapte praf, componente auto si chiar medicamente, un sector unde Elvetia este printre liderii mondiali. Federatia Orologiera a mandatat firma Selective Trademark Union (STU) pentru a lupta impotriva contrafacerilor pe teritoriu chinez. O misiune dificila, in ciuda unor rezultate incurajatoare. Pe teritoriul Chinei, ”fabricile” de falsuri sunt pazite ca niste inchisori.In plus, sunt foarte multe. In unele cazuri, s-a intamplat ca tocmai firma mandatata de un producator elvetian ca sa identifice falsuri ce-i poarta numele s-a transformat ea insasi in falsificator. Pentru orologierii elvetieni, chinezariile sunt un mare pericol, chiar daca cei care cumpara produse contrafacute nu sunt si clientii ce achizitioneaza modelele originale. Aceasta industrie se bazeaza pe fidelitatea si pe emotiile consumatorilor la vederea unui Rolex, spre exemplu. Or contrafacerile rup acest raport al clientilor cu marca, atunci cand acestia vad ca din ce in ce mai multi oameni poarta un Rolex fals, nemai vorbind de prejudiciul adus imaginii marcii.