E clar pe undeva ca masina trebuie sa fie nemteasca. Acum si presedintele trebuie sa fie neamt. Dar sa nu ne permitem noi decat unul d-asta la mana a treia? Suntem prea saraci sa luam lucruri ieftine.
Hai sa termina odata cu circul asta! Care-i treaba cu Iohannis? Anuntul ca vrea sa candideze, a picat in mijlocul congresului PNL, ca racheta din Kandahar in mijlocul vizitei lui Ponta. Privim spre cazul lui, cu perplexitatea telespectatorului Acces Direct. Prabusiti in mirare. Si dizgratie. Iohannis e Bahmuteanu cu Prigoana, revine ciclic. Cum se incurca lucrurile putin, cum apare asta, ca melcul dupa furtuna. Vorba cuiva, las-o incurcata! Bine ca-i vie. La Iohannis nu e cazul. Omul e clar ca nu e prea vioi. Si-si duce stupid in spate si casa. Sau casele. El s-a gandit c-a lamurit-o. Ca sase case le-a facut din meditatii. Va spun, nici doamna profesoara Monica Tatoiu nu lua atat. Acum un tabloid publica implicarea lui intr-un caz de adoptie. Si cum ne statea asa mintea-n loc, cum parca se lumineaza centrul Siubiului. Sa vezi tu ca asta e sparring-partner-ul lui Antonescu. Nu poti sa candidezi asa. Fara glorie. Fara aplauze. Fara sens. Si parca niciodata nu te-ai bucurat mai tare cu Antonescu Crin candidat, ca atunci cand cealalta varianta e Klaus Iohannis. Prabusit anapoda in dizgratia Antenei 3, Crin a oprit putin hemoragia rechizitoriului in care-l bagasera discret: “Luati-l pe Iohannis! Nu mai candidez!”. Acum se intoarce celebru. Sub egida spiritului de sacriciu. “Daca partidul insista!”. Nu partidul domnule, Antonescu. Tara, domne! Basescu. Ponta! Toti te vor. Ne plictisim fara. Chiar vreti sa ajungem iar sa ne uitam la Capatos? Speram ca va fi bine!