Cand vine vorba despre tipul de politica pe care tarile est-europene ar trebui sa o imbratiseze, Uniunea Europeana are discursul pregatit si ordinele scrise pe hartie: globalizare si progresism, democratie, capitalism, termeni bine definiti in ideologia bruxelleza. Ce te faci, insa, daca agentia Bloomberg iti da in cap cu un raport privind cele mai puternice economii de pe glob, din care reiese ca aceste state se afla sub controlul unor guverne populiste si ultranationaliste?! Toata doctrina UE este spulberata de cifre seci si statistici oficiale – guvernele populiste garanteaza bunastarea, asta-i realitatea de la Washington pana la Beijing!
Teama pro-europenilor de forta guvernelor populiste este, pe undeva, de inteles. In timp ce globalismul urmareste acapararea pietelor emergente, regimurile autoritare si cele populiste pun in aplicare politici de dezvoltare a economiilor nationale, fiind preocupate in primul rand sa gaseasca solutii la problemele interne si mai apoi de soarta „partenerilor” externi.
Conform Bloomberg Economics, aproape 70% din cele mai importante economii ale lumii sunt sub controlul unor asemenea guverne populiste, o crestere de peste 50% inregistrata in ultimii doi ani in randul tarilor membre G20.
Alegerea lui Donald Trump in functia de presedinte al SUA a deschis drumul politicienilor nationalisti, iar anul 2018 a adus chiar o extindere a grupului guvernelor populiste, prin adaugarea Italiei si a Braziliei. Evident, ascensiunea economica a Chinei si politica gandita de liderul Xi Jinping nu trebuie ignorate, Beijingul fiind un exemplu ca „se poate”.
S-a ajuns in aceasta situatie din pricina crizei financiare care a lovit lumea in ultimii ani. Nemultumiti de cresterea somajului, de aparitia austeritatii si a inegalitatii intre clasele sociale, alegatorii si-au indreptat atentia spre discursurile politicienilor care le-au hranit senzatia de frustrare cu promisiuni si masuri economice. Analistii Bloomberg atrag, insa, atentia cu privire la protectionismul fara acoperire pe care-l practica populistii si scot in evidenta pagubele ce pot duce la prabusirea unor sisteme. Este oferit spre exemplu cazul Italiei, tara in care coalitia premierului Matteo Salvini a provocat intrarea economiei in recesiune.
O fi rau, asa cum ne preda lectia profesorii de economie occidentala, dar nu putem sa ne prefacem ca nu vedem care-s tarile cu economii solide conduse de lideri populisti si non-democratici: SUA, China, Brazilia, India, Mexic, Italia, Arabia Saudita, Rusia si Turcia.