România nu are nevoie de alegeri anticipate. O spun analiștii politici cu greutate, alții decât părerologii cu apariții episodice la televiziuni. Pentru a se ajunge la anticipate este nevoie, întâi de toate, de demisia sau demiterea guvernului, apoi de respingerea consecutivă a două propuneri de premier și, în final, de dizolvarea Parlamentului. Dar nimic nu dovedește că acest întreg joc se impune cu necesitate. Nu este o consecință firească a mersului politic, ci o manevră prin care se încearcă încă o păcălire a românilor. Singurul beneficiar va fi Klaus Iohannis, pentru care nu contează câți oameni trebuie aruncați peste bord.
Presupunând că anticipatele se vor desfășura cum vrea Iohannis și că Parlamentul va avea o altă configurație, credeți că se va schimba ceva în România? Credeți că vor fi mai multe autostrăzi, că vom avea spitalele promise de liberali și că „România educată” va da genii europene sau mondiale? Chiar credeți că băncile nu-și vor mai externaliza profitul sau că patronii multinaționalelor vor ajuta bătrânele să traverseze strada? Așa ceva nu se întâmplă nici în filme, de ce s-ar întâmpla tocmai în România?
Cum e turcul, și pistolul
Anticipatele sunt doar un joc prin care Iohannis speră să câștige și Parlamentul pentru a închide cercul puterii absolute. Cu o opoziție în permanentă disoluție, nimeni nu îl va mai opri să promoveze orice lege pe care ar vrea-o. Abia atunci liberalii vor realiza că rolul lor se va reduce la executarea sarcinilor trasate de Iohannis și mai puțin de a avea inițiative.
În timp, ideile Marelui Gânditor vor deveni literă de lege, iar PNL va avea grijă ca asta să se întâmple de îndată. Nu se pune problema ca liberalii să-și mai aplece urechea spre electoratul propriu, uneori la fel de sărac și de nemulțumit ca și cel al PSD, ci doar să se înregimenteze mai repede în noul rost gândit în laboratoarele iohanniste. Iar asta, într-un alt limbaj, se traduce printr-o colaborare fructuoasă între PNL și președinte. Cum e turcul, și pistolul.
Ciocu‘ mic!
Necesitatea și urgența alegerilor anticipate nu sunt date, din câte se vede, de vreun plan de dezvoltare economică și de redresare socială a României. Nu. Vom rămâne la fel de săraci, dacă nu mai săraci. Urgența este strict legată de faptul că, în prezent, sondajele indică un procentaj favorabil liberalilor, de vreo 45%. Până la alegerile din toamnă, când ar fi termenul firesc, mai sunt 9-10 luni, timp în care PNL are toate șansele să scadă aproape de jumătate, sau sub, ceea ce reprezintă, în fond, cota reală a acestuia.
Cu măsurile antipopulare luate, cu promisiuni pe care nu le mai respectă și cu bâlbâiala sinistră în trebile guvernării, liberalilor li se duce repede strălucirea de moment. În asemenea situație, luciul sub care încă mai trăiesc se patinează și riscă să nu mai atragă pe nimeni. Klaus Iohannis este convins că momentul acesta trebuie speculat cât mai urgent. Știe și el că un partid ca o tinichea ruginită, cum ar arăta PNL în toamnă, fără alegeri anticipate, nu mai are cum să atragă. Ar ajunge în aceeași situație ca în 2016, când liberali abia au încropit puțin peste 20%. Iar la procentajul ăsta trebuie să lași ciocul mic, pentru că nu mai reprezinți mare lucru. Iar pentru Iohannis ar fi un dezastru, să fi făcut atâta circ și tămbălău cu referendumuri, europarlamentare, moțiuni și prezidențiale pentru a fi susținut de un partid de 20%.
Perdeaua de fum
Tema anticipatelor și-a făcut loc încă din timpul campaniei pentru prezidențiale, iar asta arată că planul era dospit demult. E limpede că nu a apărut peste noapte, ca o necesitate strigentă. Acum, presa vuiește, televiziunile nu mai au altă temă. Nimeni nu mai discută despre altceva, decât despre anticipatele care au obturat orizontul. Nimeni nu vede că, în spatele perdelei de fum, Florian Cîțu, ministrul Finanțelor, se împrumută săptămânal cu sume reprezentând un acord FMI la nivelul anului 2000. Cine îi va da înapoi?
Noi, copiii și nepoții noștri, cu toate dobânzile acumulate. Nimeni nu vede cum Violeta Alexandru, ministrul Muncii, este pe cale să transforme Pilonul II de pensii într-un Caritas. Nimeni nu vede că, dacă ar fi să se desfășoare la termen, PNL ar sări în aer. Și asta pentru că, în septembrie, ar trebui mărite pensiile și liberalii nu știu pe unde să scoată cămașa. Nimeni nu vede că în mod intenționat Iohannis mută centrul de greutate de pe alocațiile pentru copii, pe necesitatea anticipatelor, în speranța că lumea uită. Nimeni nu vede că perdeaua de fum a anticipatelor are un singur rol, dincolo de obținerea puterii totale. Anume, ca românii să nu mai vadă că guvernul lui este un fiasco.