Ce n-a vazut Iohannis in dosarul lui Lazar

Ma tot gandesc ce ar putea raspunde Klaus Iohannis daca vreun europarlamentar sau inalt demnitar din UE l-ar intreba de ce a acceptat dosarul de promovare al lui Augustin Lazar cu rezolutia aia in el. Ca n-a vazut? Ca nu si-a dat seama? Ca merge si asa? Ca, pe moment, nu a realizat ca o clasare nu poate fi un succes, ci o nereusita? Sau, daca e vorba de el, clasarea este cea mai buna solutie data de justitie si atunci omul trebuie apreciat?

Pare ca Iohannis a acceptat totul, pe blat, asa ca toata lumea e fericita. Si tot asa o fi si semnat, fara niciun fel de probleme. O fi mizat pe ideea ca nu o sa se afle niciodata. Lazar nu e nebun sa spuna la ce artificiu o fi recurs, Pruna nu o sa vorbeasca pentru ca ar arunca in aer, probabil, si alte numiri, iar el, Iohannis, nu e chiar atat de inconstient incat sa-si mai lege inca un bolovan de picioare cu indulgenta lui batatoare la ochi si impardonabila.

Blaturile dacice

De regula, si abia acum am aflat si eu, se obisnuieste ca pretendentul la post sa prezinte rezultatele unor anchete din dosare grele, de renume, din care sa rezulte cat este de priceput. A rezolvat Augustin Lazar dosare fulminante din zona economiei romanesti devalizate, cu prejudicii de sute de milioane, in care pagubele au fost recuperate suta la suta? Nu cred, ar fi fost prezente la dosar. A descoperit, prins si trimis in judecata vreo retea prin care profiturile uriase ale multinantionalelor fug din tara si li se pierde urma? Nu, pentru ca subiectul multinationale este tabu in toata justitia din Romania. Deci, nici asta nu cred ca se regaseste la dosar. Si atunci? Mai de rasunet o fi fost dosarul bratarilor dacice, dar rasunetul astuia e mai mult o raguseala, o gajaiala. Pe scurt, arata mai multe surse, dacii din cauza penala au fost prosti facuti gramada, ingropandu-si toti, in acelasi loc, bratarile pe care le purtau si care nu purtau urmele trecerii a 2.000 de ani peste ele. Sau, cine stie, or fi fost niste daci pe blat cu Lazar, ca sa-i fie si lui usor sa le gaseasca si sa-si faca un nume pe chestia asta.

Tare la presiuni

Ca lucruri de genul asta nu or fi fost vazute de Iohannis mai poti sa intelegi, in exces de bunavointa. De neinteles, pe alocuri chiar amuzant, ramane insa CV-ul procurorului aspirant la cea mai inalta functie din Parchetul General. La capitolul „Abilitati si competente tehnice” scrie negru pe alb: „Experimentate abilitaţi de definire a prioritaţilor in activitate”. Nu stiu la ce se refera, dar daca iei in calcul ca subordonata lui, Laura Codruta Kovesi, a condus DNA intr-un stil care a dus la revocarea ei, nu se poate sa nu te intrebi daca verificarea activitatii ei o fi fost sau nu o prioritate. Pare ca nu, altminteri Kovesi nu ar fi fost prinsa cu mata-n sac de ministrul Tudorel Toader. Lazar, dimpotriva, o sutinea din toti rarunchii. Si tot la acelasi capitol mai gasesti ceva interesant, „Operativitate in luarea deciziilor sub presiune”. Nici asta nu stiu ce este, dar am vazut cum functioneaza. CSM dispune ca Laura Codruta Kovesi sa se intoarca acasa, la DIICOT Sibiu, dar Lazar devine operativ sub presiune si o aduce la Parchetul General, in biroul de vizavi.

Mai curat si mai uscat

Bine, veti spune ca toate astea nu erau valabile la data numirii lui in functie. Asa este, dar asta nu inseamna ca nu s-au demonstrat in timp si ca nimanui nu-i trecea prin cap ca reala prioritate pare sa fi fost ocuparea postului de Procuror General. Nici Ralucai Pruna, nici Codrutei Kovesi, care sapa la mazilirea lui Tiberiu Nitu de pe aceeasi functie, pentru fapte imaginare. Si nici lui Iohannis, evident. Am rezerve ca presedintele l-ar fi invitat pe Lazar la o cafea si sa-i spuna, dupa numire, ca ce scrie in CV nu se prea potriveste cu ce se intampla in realitate. In fond, de ce sa-l cheme? Totul se incadra perfect in schema de joc pe care o acceptasera toti. Kovesi – protectie si mana libera, Lazar – functia si Iohannis – rezolutia care il facea mai curat, mai uscat si mai frumos mirositor. Publicitate.

Cata rautate! Ce incurcatura!

De departe, insa, cel mai interesant capitol din CV ramane cel cu lucrarile publicate. N-am stat sa le numar, oricum nu sunt multe, insa la aproape toate Lazar este coautor. Surprinzator pentru el, profesor universitar si doctor in Drept, sa nu detina ponderea ca autor. Si n-ai cum sa nu zambesti cand descoperi ca, la un moment dat, a fost coautor de capitol. Adica? S-a lipit si el la un capitol scris de altul? Nu o spun cu rautate, e doar curiozitatea care ii bantuie vesnic pe jurnalisti. In rest, daca ii iei CV-ul la mana, constati ca buna parte din abilitati sunt exact cele pe care Tudorel Toader i le descopera in raport ca n-ar prea fi. Cata rautate! Ce incurcatura!