Curtea Constitutionala a hotarat ca protocoalele incheiate intre SRI si DNA sau Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sunt ilegale. Foarte bine. Foarte frumos. Dar la ce ne ajuta asta, atat timp cat masurile reparatorii pentru cei care au suferit de pe urma deciziilor luate in virtutea acestor protocoale nu exista? CCR a stabilit ca ramane la latitudinea instantelor sa aprecieze daca hotararile au fost pronuntate cu aplicarea acestor protocoale secrete sau nu. Ciudata formulare, caci te-ai fi asteptat ca, totusi, CCR sa spuna ce trebuie facut mai departe. A legifera doar ca protocoalele au fost ilegale nu rezolva mare lucru.
Nu se stie cum vor stabili instantele ca in dosarele care le-au trecut prin mana sentintele s-au dat sub imperiul acelor protocoale. Nicio vorba despre asta. Pentru asa ceva nu exista aparate de masura. Nu exista grile unde, pe baza unui punctaj, sa vezi ce a fost drept si ce a fost stramb. Exista doar niste oameni care au judecat la vremea respectiva. Sunt aceiasi ca si acum. Chiar crede cineva ca judecatorii de atunci vor spune pardon, ne iertati, am gresit?
”De indata” inseamna „candva”
Masurile de care vorbeam sunt in faza de vorbe spuse in fata camerelor de filmat, pentru stirile de seara. Vom face o lege, spune unul. Vom da o Ordonanta de urgenta, zice altul. Vom face ceva, glasuieste si al treilea, nu vom lasa lucrurile asa. Amagitoare cuvinte, caci lentoarea si piedicile din spate sunt specifice initiativelor romanesti. Proiectul de Ordonanta, cand s-o face, trebuie supus dezbaterii publice si, cand se concretizeaza, e contrat de opozitie. Legea, pana trece de comisiile juridice ale Senatului si Camerei Deputatilor, sarim de Craciunul viitor. Apoi, urmeaza circul cu votul in cele doua Camere si scandalul inevitabil de la votul final. Iohannis va retrimite legea la Parlament, Parlamentul i-o da inapoi eventual nemodificata, el o va inainta Curtii Constitutionale si de aici incepe ping-pong-ul cunoscut, cu Comisia de la Venetia si alte entitati europene. Intr-un final dramatic, va ajunge din nou la CCR, care va spune ca e legal totul si se aplica de indata. Ne-am ars, pentru ca la Iohannis „de indata” inseamna cand are el chef.
Fara probleme de constiinta
Niste oameni au suferit de pe urma deciziilor pronuntate in virtutea protocoalelor secrete. Sute. Mii? Nimeni nu le stie numarul. Unii au pierdut mult. Altii au pierdut totul. Cazul femeii de afaceri de la Cluj, care a fost arestata, torturata, umilita, cu afacerea falimentata, cu sanatatea la pamant si lasata fara locuinta sunt convins ca nu este singular. Dupa sase ani i s-a comunicat ca este nevinovata. Si, cu ce o incalzeste asta? Plateste cineva? Si, chiar daca i s-ar acorda despagubiri monumentale, cine ii mai da inapoi o viata irosita?
Cine ii da inapoi primarului Mircia Gutau, de la Valcea, cei trei ani si jumatate petrecuti nevinovat in inchisoare? Dar Marianei Rarinca, victima a aceleiasi Livia Stanciu, ajunsa judecator la Curtea Constitutionala? Cine mai poate recupera viata judecatorului Stan Mustata, mort in penitenciar? O viata de om nu valoreaza nimic, spunea un celebru memorialist al secolului trecut, dar nimic nu valoreaza mai mult decat o viata de om. Si ce daca a zis? Judecatorii nu citesc carti din astea, asa ca nu-si fac probleme de constiinta.
Pana la ultimul banut
In clipa de fata, principala preocupare a celor de la putere ar trebui sa fie nu cresterea cresterea propriilor salarii si pensii, nici spaga data judecatorilor cu titlul de pensie speciala, ci curatarea justitiei de gunoaie. Desecretizarea hotararilor CSAT care au impus aceste protocoale trebuie facuta de urgenta. Romanii trebuie sa stie cine au fost initiatorii lor, indiferent cum s-ar numi si ce considerente legale au stat la radacina promovarii lor. Vinovatii care au dat puteri sporite serviciilor de informatii implicate, dincolo de lege, trebuie sa raspunda. Apoi, cei care le-au aplicat, trebuie si ei sa raspunda. De mai bine de zece ani, institutii de forta ale statului au tacut complice intr-o conspiratie fara precedent, pentru ca protocoalele nu au fost, niciodata, lege. Procurorii care au actionat in virtutea lor, la ordin, deci, ar trebui cunoscuti de toata lumea. Numele lor ar trebui sa fie afisate la usa instantelor, ca listele cu dosarele din ziua respectiva. Si nu numai atat. Dati afara, pur si simplu, pentru ca nu isi justifica titulatura de magistrat, in adevaratul sens al termenului. Nu e de ajuns, sa fim cinstiti. De pe urma dosarelor promovate de ei in instanta, nevinovatii s-au ales cu pedepse nemeritate. Pentru asta ar trebui sa plateasca totul, pana la ultimul banut. Din buzunarul lor, nu al statului. Adica al nostru.
Afara din justitie!
Nici judecatorii nu ar trebui sa beneficieze de un regim de clementa. Numele lor trebuie facute publice, sa stie lumea cine sunt. Apoi, afara, afara din justitie. Nu inainte, insa, de a plati pentru toate nenorocirile facute in numele unei dreptati pe care au cioplit-o pe genunchi, pentru a nu iesi din tiparul impus de protocoale. Ai semnat protocolul de colaborare? Afara! Ai aplicat un fel de lege in asa fel incat sa-ti mutumesti stapanii ascunsi in spate? Afara! Ai dat sentinte venite de la SRI, in celebrele plicuri galbene, despre care nimeni nu stia ce contin? Afara! Ai vaduvit justitiabilul de minimul drept la aparare? Afara! Dar si aici, ca si in cazul procurorilor, trebuie sa raspunda in fata legii. Penal si material, caci nici ei nu sunt mai presus decat cei care pe care i-au judecat stramb. Goliti pana la ultima letcaie din buzunar, ca la poker. Fara masuri concrete si dure, puterea nu realizeaza nimic. Poate, cel mult, o frectie la un picior de lemn.