Ma uit asa, degeaba, prin ziarul care gazduieste zilnic opiniile unuia care semneaza Grigore Cartianu. Daca e vreunul care ii imita stilul, atunci, o face cu succes. Daca este chiar Cartianu, ma ridic in picioare si imi exprim sincer respectul: Cartiene, esti jalnic de profund! Nu zic nici ca rezonanta cuvintelor are ceva din zumzetul ametit al unei muste abia scapate de sub coada calului si nici ca pildele domniei sale ar fi intelese doar de retardati.
Vreau doar sa spun ca subtilitatea atinge cotele unde neuronii incep sa sfaraie ca o fleica de neam prost aruncata pe un gratar de fomist. Glasuieste unul dintre cei doi Cartianu ca un tanar care locuieste in Bucuresti, dar ai carui parinti sunt la tara, prin Teleorman, i-a trimis o scrisoare. Nu ma lansez in comentarii despre telenovelele electoral-fetide din continut, caci nu intereseaza pe nimeni. Important este insa ca scrisoarea a fost trimisa ori duminica noaptea, ori luni dimineata. In ambele cazuri, nu avea cum sa ajunga la Cartianu tot in ziua de luni, ca sa o publice in ziarul de marti. Decat daca, de pe hol, cartianul – substantiv comun – si-a expediat singur scrisoarea prin posta Cartianu. Ajunge la sigur, orgasm intelectual garantat! O posta care iti trimite scrisoarea direct la tipar, chiar daca e semnata de niste locatari revoltati sau de un grup de oameni ai muncii. O posta la care merita sa te bagi.
Piti-analist