Moartea a 39 de migranţi, descoperiţi într-un camion frigorific lângă Londra, nu-i opreşte pe vietnamezi să ajungă în Europa. Imigrantul candidat la prosperitatea Occidentului este dispus să plătească 50.000 de dolari pentru drumul riscant spre o viaţă mai bună.
Reţelele de traficanţi lucrează mai discret în Vietnam, dar ele nu vor dispărea, spune un traficant de persoane din provincia Ha Tinh, centrul Vietnamului, de unde proveneau majoritatea victimelor descoperite îngheţate,la 23 octombrie, într-un container la Essex. Chiar dacă victimele nu au fost încă oficial identificate în aşteptarea rezultatelor ADN, mai multe familii vietnameze sunt sigure că este vorba de apropiaţi ai lor, de la care nu mai au veşti. Locuitorii provinciilor sărace din această ţară cheltuie între 10.000 şi 50.000 de dolari pentru călătoria spre Europa, vânzându-şi pământurile sau împrumutând bani. „Datorăm şi acum în jur de 8.600 de dolari”, spune Nguyen Dinh Gia, sigură că fiul ei se afla în camionul frigorific. 
Bărbatul lucra pe un post de chelner în Franţa şi trimitea între 250 şi 430 de dolari pe lună rudelor sale pentru plata datoriei. O călătorie extrem de periculoasă, traficanţii de persoane nu-i duc pe migranţi decât până în Franţa sau Belgia. De aici fiecare se descurcă cum poate, metoda cea mai des folosită este ascunderea sub şasiul camioanelor pentru a trece Canalul Mânecii. Majoritatea provin din Ha Tinh, o provincie săracă şi lovită de încălzirea climatică, unde locuitorii trăiesc din agricultură sau pescuit, iar venitul anual de persoană este în unele oraşe de sub 1.200 de dolari, cu mult inferior mediei naţionale, de 2.600 de dolari. „Oamenii din sate sunt în continuare săraci, nu au acces la oportunităţile oferite de Vietnam, iar tinerii au aceeaşi dorinţă ca înainte de tragedie: să plece pentru a-şi ajuta familia”, explică Mimi Vu, expertă independentă în problema traficului de fiinţe umane. Un cerc vicios: mulţi imigranţi lucrează ilegal la fermele de canabis din Marea Britanie, până la urmă sunt expulzaţi, dar asta nu-i împiedică să apeleze din nou la reţeaua trafianţilor. “Imigraţia are o anvergură istorică în Vietnam. La sfârşitul anilor 1970, sute de mii de oameni au fugit de regimul comunist la bordul unor ambarcaţiuni precare. Poveştile tragice, ale acestor „boat-people” pe drumul exilului nu i-au împiedicat pe vietnamezii rămaşi în ţară să încerce din nou să-şi trimită familiile în străinătate”, a adăugat Mimi Vu.
