Rezerva mondiala de seminte din Svalbard (Norvegia), obiectiv strategic, a suferit recent inundatii. Acest accient pune inca o data accentul pe importanta cruciala a rezervelor pentru securitatea alimentara.
Imensul buncar de la Svalbard, considerat o fortareata de nepatruns, a fost pus in pericul de efectele incalzirii climatice, una din amenintarile in fata careia a fost proiectat sa ne apere. Pentru a satisface nevoile unei populatii mondiale in crestere, se estimeaza ca productia alimentara va trebui sa creasca cu 70% pana in 2050, in ciuda incalzirii globale si propagarii de noi maladii legate de aceste schimbari. Or, culturile cu inalt randament de care depinde omenirea reclama anumite conditii si nu pot rezista la evenimente defavorabile, cum ar fi inundatiile si secetele. Chiar daca agricultorii au elaborat varietati de grau sau orez ce au permis triplarea productiei alimentare in tarile in curs de dezvoltare, specialistii estimeaza ca astazi este necesara producerea unei noi generatii de culturi, mai adaptate schimbarilor climatice.
Bancile de seminte, cum este cea de la Svalbard, sau alte structuri de stocare a plantelor sunt indispensabile in acest scop.La scara mondiala, 1700 de banci de seminte colecteaza si protejeaza o enorma diversitate de plante, incepand cu depozite gestionate de comunitatile locale si terminand cu instalatii imense, cum este reteaua Institutului rus de Industrie a Plantelor Vavilov sau Milennium Seed Bank din Kew (Sussex, Regatul Unit), aflata intr-un buncar atomic.
Rezerve amenintate
Dar multe din aceste structuri au cunoscut in ultimii ani dificultati. Spre exemplu, doua banci de seminte afgane au fost furate iar una din instalatiile Institutului Vavilov a fost deteriorata de inundatii.
O banca de seminte din Filipine a fost total distrusa de taifunul Xangsane. Din cauza acestor tipuri de amenintari-fara a mai vorbi de lipsa de finantare-rezerva din Svalbard a fost construita, avand in egala masura functia de depozit si rezervor de material genetic pentru agricultorii din intreaga lume. Si si-a dovedit utilitatea. Spre exemplu, din 2012, razboiul a intrerupt functionarea bancii de seminte a Centrului International de Cercetare Agricola in zone aride, ICARDA, din Siria. Aici erau depozitate un numar mare de varietati specifice culturilor aride, dar si varietati de plante salbatice originare din Egipt sau Mesopotamia, unde s-a nascut agricultura.
Din fericire, rezervele centrului au putut fi conservate la Svalbard iar ICARDA a reusit sa se retraga din Siria pentru a stabili o noua banca de seminte in Liban.
Seminte de 30.000 de ani
Aceste structuri reprezinta un mijloc strategic si eficace pentru a pastra colectiile de plante. In conditii optime, semintele pot fi conservate in biostaza (stare a unui organism viu in care procesele vitale sunt incetinite astfel incat sa nu existe nici o manifestare vizibila a vietii) vreme indelungata. Astfel, cel mai vechi material vegetal adus la viata vreodata provine din seminte care au fost ingropate in tundra siberiana acum 30.000 de ani.
Specialistii rusi au crescut din aceste seminte plante din specia Silene stenophylla care creste in estul Siberiei. Un record care-l depaseste pe cel al celor mai vechi seminte de palmier (2000 de ani) descoperite in fosta cetate antica evreiasca Massada. Aceste exemple ilustreaza pana la ce punct temperaturile scazute si aerul uscat ajuta la pastrarea semintelor. Iar cele mai importante banci de seminte urmeaza in acest sens o foaie de drum trasata de Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura, FAO. Pentru clima sa friguroasa si secetoasa a fost ales Svalbard ca sa gazduiasca rezerva mondiala de seminte.
Chiar daca aceasta veritabila retea subterana este dotata cu sisteme de racire care mentin temperatura la -18 grade, constructorii estimeaza ca in aceasta zona insulara din Oceanul Arctic, administrata de Norvegia si inconjurata de muntii Spitzberg si de permafrost, semintele ar putea ramane la temperaturi scazute chiar si fara ajutorul electricitatii.
Pericol la poli
Din fericire, recentele inundatii care au avut loc la rezerva din Svalbard nu au avut decat efecte minore. Avand in vedere pozitionarea ei, apele ar trebui sa urce mult in Svalbard pentru a afecta zonele de depozitare a semintelor. Acestea sunt pastrate la temperaturi cu mult inferioare sub zero grade si, teoretic, apa ar ingheta inainte de a le atinge. In egala masura, ele sunt conservate in ambalaje de aluminiu pentru a le proteja de umiditate. Insa inundatia din Svalbard a adus iar in discutie pericolele legate de incalzirea climatica de la poli. Acestia sunt, mai mult decat orice alta regiune a planetei, vizati de cresterea temperaturilor. La Svalbard, temperatura la zece metri sub sol a urcat la peste 2 grade dupa 1998. Si continua sa creasca.