Calul de lemn al presedintelui Iohannis

Pe masura ce trece timpul, Klaus Iohannis este tot mai convins ca este presedintele acestei tari, votat din simpatie. Nu cred ca s-a incumetat cineva sa-i spuna ca nimeni nu l-a votat din dragoste, ci, la vremea respectiva, a fost un vot anti Ponta, bine manipulat. Apoi, ajuns la Cotroceni, s-a cocotat pe calul puterii, pentru a sublinia raporturile de vasalitate intre oamenii de rand si noul voievod. Nu a vazut, insa, ca Rosinanta lui e un cal de lemn.

Dupa numai sase luni de mandat, Deutsche Welle dezvaluia, cu zgarcenie totusi, ca Iohannis nu exceleaza la capitolul competente politice, competente care nu s-au prea vazut, este neindemanatic, gafeaza in alegerea consilierilor, dar e dorit de cancelariile occidentale. In mod evident, USL nu era pe placul vesticilor, tocmai pentru ca Ponta nu putea fi controlat si nu ar fi executat cu atata fidelitate si talent indicatiile si ordinele Europei, acuzat fiind de derapaje. De pe Rosinanta lui, Iohannis o fi suras a victorie, ignorand cu desavarsire ca un cal de lemn nu paseste, nu face nici trap si nici galop, ci doar este tras de sfoara cu tot cu calaret.

Traiasca performanta zero!

A vrut „Guvernul lui”. S-a facut mai repede decat s-ar fi crezut, lasand impresia ca era gata de multa vreme si nu astepta decat ca Rosinanta sa dea din cap, semn ca trupa poate veni in tara. Iohannis a invocat fatis lipsa de credibilitate a lui Ponta dupa evenimentul „Colectiv”, asa ca romanii s-au trezit ca s-a bagat guvern proaspat la Victoria, precum pui, pe vremuri, la Matache Macelarul. Desi era numai marfa de import, lumea nu s-a prea inghesuit. Guvernul si-a exhibat cu destula usurinta nepriceperea si dizarmonia interministeriala, obtinand in timp record centura neagra la gafe si prostie. Demnitarii erau schimbati precum batistele, mai ales dupa ce se lansau in aprecieri badaranesti la adresa romanilor. Degeaba incerca Ciolos sa dreaga busuiocul, inaltii functionari parca erau la un concurs de jigniri grosolane. Iar in ceea ce priveste realizarile, chiar si acum, la aproape un an de la botez, mai toate se duc cu multe gradatii sub zero. Zero fonduri europene absorbite pentru exercitiul financiar in curs, zero investitii, zero nivel de trai, zero asistenta medicala, zero agricultura, zero drumuri nationale, zero asitenta sociala. Si lista poate continua.  Un singur exemplu, fara rautate. Cand 225.000 de copii nu au acces la mancare in mod cotidian, despre ce performante s-ar mai putea vorbi? Proasta inspiratie, Iohannis, la desemnarea lui Ciolos ca premier.

Cu Rosinanta la Bruxelles

Cand lucrurile au inceput sa o ia razna, Iohannis a invocat ca nu este guvernul lui si ca nu ar fi spus asa ceva. A incercat sa-si spele imaginea de looser manandu-si martoaga de lemn spre Europa. Dar nici aici nu prea e bine pietruit drumul, caci Rosinanta schioapata si-si zdruncina in sa stapanul. Sau, naiba stie, nu era bine strunita. Il copiaza pe Jean Claude Juncker, presedintele Comisiei Europene, intr-un mimetism dizgratios, in toate declaratiile pe care acesta le face. Mai schimba, pe ici pe colo, cateva cuvinte, dar vigilenta celor de la Deutsche Welle nu poate fi pacalita. Iohannis ori „s-a plasat dintru inceput, ca gandire si atitudine, in centralitatea europeana, incat este firesc ca discursul sau sa fie identic cu cel al Presedintelui Comisiei”, ori „ se afla, inevitabil, la marginea zonei de reflectie si decizie europeana si tine neaparat sa creeze impresia ca se afla in centrul de decizie insusi”. Cert este ca “nu are absolut nicio propunere de facut in numele societatii romanesti, vorbind exclusiv in numele unei centralitati europene vag definite, fapt ce nu are cum sa sfarseasca bine”, pun jurnalistii germani bomboana pe coliva.

Cine trage de sfoara?

Nici in politica de acasa nu straluceste. Partidul lui se afla intr-o degringolada cumplita, e macinat de interese revansarde si furibunde dupa trimiterea lui Vasile Blaga la cugetare intr-un concediu de control judiciar. PNL-ul de rit nou maraie spre ciolanul vacant, timp in care PNL-ul de stil vechi isi arata ghearele si coltii. Pe de alta parte, calaretul din saua Rosinantei trimite sageti spre amatorii de iluzii. Premierul pe care il va desemna va trebui sa aiba trecutul mai imaculat decat albul nufarului, fara complicatii si deranjuri penale. Deci, Dragnea, ia-ti gandul de la fotoliul din Victoria. Idem Tariceanu. Idem Ponta. L-ar vrea pe Ciolos premier, in continuare, propunere facuta cu pretentii de subtilitate. Ma rog, atat cat poate el. Acelasi Ciolos care, dupa cum se vede, are treaba cu Romania cum are si Iohannis. Cert o sa vrea si Parlamentul lui. Teoretic, e simplu. Inchiriaza cladirea in weekend. Al lui, pentru a face o politica pe care nici el nu o intelege, este imposibil. Greu de spus daca presedintele are vreun plan concret de redresare. A lui, a Romaniei si a imaginii lui sifonate din cale afara. Se gandeste, probabil, sa-si potcoveasca martoaga ca sa nu mai schioapete. Insa, abia cand se va apleca va constata ca nu se potrivesc potcoavele, caci calul de lemn nu se potcoveste. Este tras de sfoara, dupa cum spuneam, cu tot cu calaret.