La sfarsitul secolului al XI-lea, la Constantinopol aparusera dispute privind maretia fiecaruia dintre sfintii praznuiti pe 30 ianuarie: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul sau Sfantul Ioan Gura de Aur. Dar, in 1084, episcopului Evhaitelor, Sfantului Ioan Mauropous intr-o vedenie, i-au aparut cei trei sfinti impreuna.
Cuvintele adresate de cei trei ierarhi Sfantului Ioan arata modul in care sfintii conlucreaza cu Dumnezeu si intre ei, in cuvant si in lucrare: „Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru mantuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, asa am invatat. Nu este intre noi unul intai si altul al doilea (…). Impreuneaza-ne, dar, facandu-ne praznic la cate trei intr-o singura zi, si instiinteaza cu aceasta pe crestini, ca noi in fata lui Dumnezeu, una suntem.”
Astfel, Sfantul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru pomenirea comuna a celor Trei Ierarhi, punand capat, totodata si disputelor din capitala, lumea unindu-se in sarbatorirea impreuna a Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, a Sfantului Grigorie Teologul si a Sfantului Ioan Gura de Aur.
La primul Congres al Profesorilor de Teologie, de la Atena, din 1936, Sfintii Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai institutiilor de invatamant teologic ortodox din intreaga lume.