Intampinarea Domnului este praznuita la 40 de zile de la nasterea lui Hristos, pe 2 februarie, cand Mantuitorul a fost dus la Templu de Fecioara Maria si Sfantul Iosif.
Prin aceasta, Fecioara Maria si dreptul Iosif, au implinit Legea, care prevedea ca orice intai nascut de parte barbateasca sa fie afierosit lui Dumnezeu in a 40 a zi de la nastere, moment in care se facea si curatirea mamei.
In Templu i-a intampinat Sfantul Simeon si prorocita Ana. Se spune ca dreptul Simeon, facand parte din traducatorii Pentateuhului din limba ebraica in greaca, in momentul in care a ajuns la textul „Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu“, a inlocuit termenul „fecioara” cu „femeie”. Pentru asta Dumnezeu i-a fagaduit ca nu o sa moara pana nu va vedea pe Mesia nascut din Fecioara (Luca 2, 25-26).
Simeon, om al rugaciunii, reprezinta asteptarea implinirii profetiilor, in timp ce prorocita Ana simbolizeaza Legea si Proorocii, cele care se vor implini in persoana lui Hristos.
Sarbatoarea Intampinarii Domnului a fost introdusa la Roma de papa Gelasiu in anul 494. In Rasarit aceasta sarbatoare s-a introdus inaintea sfarsitului domniei imparatului Justin I (526). Generalizarea ei s-a facut in cursul secolului VI, incepand cu anul 534, cand imparatul Justinian a schimbat data sarbatorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, noua data a sarbatorii Nasterii Domnului).
Intampinarea Domnului a ramas ca pilda si la noi, ca indatorire a mamelor de a duce copiii la biserica, la patruzeci de zile dupa nastere, pentru molifta de curatirea lor si inchinarea pruncilor la sfintele icoane. Mama care a nascut vine in biserica si in numele familiei aduce pe noul-nascut ofranda lui Dumnezeu, inchinandu-l la altar.