Sfanta Mare Mucenita Marina; Sfantul Eufrasie Episcopul Ienopolei
Duminica a 5-a dupa Rusalii (a Sfintilor Parinti de la Sinodul IV Ecumenic)
Sfanta Marina era din Antiohia Pisidiei, fiind fiica lui Edisie, popa idolesc. Si dupa ce a murit mama ei, a dat-o tatal sau pe seama unei femei; facandu-se Marina de 12 ani, se ruga sa invete credinta crestinilor, si a invatat-o de la crestinii ce erau din acel sat. Iar cand a fost ca de 15 ani, a poftit sa savarseasca lupta muceniciei.
Daca a aflat de aceasta, ighemonul Olimvirie a trimis de a prins-o si a bagat-o in temnita. Peste putine zile, scotand-o, a adus-o la judecata sa si, vazand-o, s-a spaimantat cu totul de frumusetile ei. Si, intreband-o de unde este si cum ii este numele, ea zise: „Marina ma cheama, nascuta si crescuta in Pisidia; si cred in numele Domnului meu”. De aceea, nevrand ea a se lepada de Hristos, a poruncit si a fost batuta cu toiege fara mila, pana s-a rosit pamantul de sangele ei; apoi au bagat-o in temnita. Si s-a facut cutremur mare, incat se cutremura temnita, si iata a iesit dintr-o parte a temnitei un balaur suierand tare, si tarandu-se, parea ca varsa foc imprejurul sfintei. De aceea, speriindu-se ea foarte si ingrozindu-se, ruga pe Dumnezeu.
Atunci acel groaznic balaur s-a prefacut aratandu-se in chip de caine negru; iar Sfanta Marina, luandu-l de par si gasind un ciocan, l-a batut pe cap si peste spinare pana l-a slabit. Dupa aceasta, fiind adusa sfanta la a doua cercetare si ramanand tare in credinta lui Hristos, a fost supusa la multe chinuri pe care rabdandu-le, ighemonul cu manie i-a taiat capul.