(†) Pogorarea Sfantului Duh (Rusaliile)
Este ziua in care ne aducem aminte de Pogorarea Sfantului Duh peste apostoli si totodata ziua de nastere a Bisericii. Caci, Biserica lui Hristos s-a nascut atunci cand duhul dumnezeiesc s-a revarsat peste apostoli si a luat nastere in Ierusalim prima comunitate de credinciosi.
Pogorarea Sfantului Duh fusese proorocita cu sute de ani mai inainte de venirea Mantuitorului in lume, mai intai de Dumnezeu Insusi, prin proorocul Ioil (2, 28-38), apoi de Sf. Ioan Botezatorul (Mt 3, 11) si in sfarsit de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos, in seara Cinei de Taina, cand i-a prevenit pe ucenici ca va fi dat mortii, ca va invia si ca se va inalta la Tatal, dupa care le fagaduieste trimiterea unui Mangaietor care va fi pururea cu ei. Aceasta fagaduinta dumnezeiasca se va implini acum, la 50 de zile de la Sf. Pasti, cand Duhul Sfant s-a pogorat peste Sfintii Apostoli, in chip de limbi de foc, care s-au asezat deasupra capetelor lor. Acele limbi de foc nefiind altceva decat semnele vazute ale aratarii puterii celei nevazute a lui Dumnezeu. Acum a avut loc botezul cu Duh Sfant si cu foc al apostolilor.
Efectele Pogorarii Sfantului Duh peste ei au fost imediate si extraordinare. Acesti ucenici simpli si neinvatati pescari, care pana in ziua aceea nu cunosteau decat limba lor materna, au inceput sa graiasca in alte limbi ale pamantului. Acesti oameni au devenit fapturi noi. Toata necredinta, indoiala si frica disparusera. Ei, care mai inainte cu cateva saptamani se lepadau de Invatatorul lor, tagaduind ca il cunosc, de frica iudeilor, acum ies in piata cetatii si predica cu putere pe Iisus cel rastignit si inviat, chemand pe toti la pocainta si la noua credinta.
Rezultatele s-au vazut din prima zi, peste 5.000 de iudei s-au convertit la crestinism primind botezul si astfel a luat fiinta Biserica vazuta, ca prima comunitate a credinciosilor din Ierusalim.
Din Ierusalim, apostolii au trecut in Samaria, Galileea, in Asia, Egipt, au ajuns la Roma si pana la hotarele Indiei. Mii si milioane de oameni au primit cuvantul lui Dumnezeu si au imbratisat astfel crestinismul. Ceea ce nu reusisera sa cucereasca legiunile romane, a cucerit prin misionarii Sai „Puterea de Sus” a lui Dumnezeu.
Cuviosii Onufrie cel Mare si Petru Atonitul