Inițial, companiile low cost LC au venit cu un concept nou prin care se scădeau prețurile biletelor de avion prin diverse scheme și manevre situate în zona gri a legislației în domeniu. Cazul bagajului călătorului aerian este unul elocvent în acest subiect fierbinte și vizează ambele segmente: bagajul de cabină sau de mână și bagajul de cală!
Povestea LC a bagajului de cală
Bagajul de cală a fost prima țintă a companiilor LC care au introdus tot felul de taxări asupra lor în scopul obligării pasagerilor în a nu mai folosi astfel de bagaje evident în avantajul material al transportatorului. Deoarece cu cat este mai ușor avionul ca urmare a scăderii până la eliminare a bagajelor de cală , acesta va consuma mai puțin și costurile cursei vor fi mai mici deci va crește profitul.
Unele companii LC chiar au introdus metoda ducerii bagajului propriu de către pasageri până la cala avionului în locul sistemului centralizat de înregistrare și transport, la fel și la debarcare pasagerii trebuind să își care bagajele de cală singuri.
Doar ca aceste bagaje ar trebui să fie cărate de către pasager fără posibilitatea folosirii vreunui cărucior de bagaje. Pe de altă parte, greutatea unui bagaj de cală a fost redusă treptat în lipsa unei legislații clare și ea astăzi variază între 23 și 21 de kilograme per piesă.
Închipuiți-vă ca o doamnă pe tocuri trage de bagajul ei de 23 de kg de la intrarea în aerogară, trece pe la controlul de securitate cu el, apoi se urcă cu el în autobuzul ce o duce la avion, și îl lasă în fața calelor avionului! Schimbați acum doamna pe tocuri cu o distinsă doamnă în vârstă de peste 65 de ani! Interesant nu?
Calul lui Procust
Neobosiți și neostoiti în goana lor după profit companiile LC au atacat și acest capitol sens în care au introdus tot felul de reglementări, repet ca urmare a unei politici de protejare a lor de către autoritățile de reglementare din domeniu în detrimentul pasagerilor adică a celor care trebuiau apărați și din banii cărora își luau ei salariile.
De la introducerea “ Calului lui Procust”- denumit astfel de mine ca trimitere la povestea Patului lui Procust – adică a stativului de măsurare a dimensiunilor genții, s-a constatat ca nu corespunde deloc nici măcar geanta tip pilot folosită ca și model standard general.
Calul lui Procust a fost ulterior dotat și cu un cântar care ambele produc bani transportatorilor LC și nervi etc pasagerilor care sunt forțați să trimită bagajul la cală dacă nu încape în acel stativ chiar dacă respectă greutatea admisă și să plătească suplimentar
Urmare a unor tipare uzuale o persoană de sex feminin transportă cu ea în general o poșetă de dimensiuni variabile în funcție de moda, o geantă de transport a laptopului dat de firmă și pe care îl folosește în timpul zborului, plus niscaiva pungi cu cele cumpărate în aerogară (mâncare, apă, parfumuri etc).
In sezonul rece hainele sunt evident mai lungi, mai groase, mai voluminoase ceea ce face ca locurile de depozitare a bagajelor de mana in cabina pasagerilor sa devină insuficiente. Este de reținut ca aceste spații de depozitare nu au fost calculate pe baza unui algoritm clar ci doar ca spațiu fix determinat avut la dispoziție ceea ce s-a dovedit a fi o bilă neagră dată constructorilor de avioane.
Ultimul atac: Bagajul de mână!
De curând Organizația europeană a consumatorilor europeni BEUC și alte 16 organizații membre ale sale, au depus o plângere oficială la Comisia Europeană împotriva companiilor aeriene low cost cu privire la ceea ce se consideră a fi practici comerciale „ilegale”. Plângerea vizează în special problema bagajului de mână, BEUC și afiliații săi fiind de părere că bagajul de mână, inclusiv bagajul de mână, ar trebui inclus în prețul de bază al unui bilet și nu taxat suplimentar precum în prezent. Companiile aeriene atacate prin plângere sunt: Easyjet, Norwegian, Ryanair, Transavia, Volotea, Vueling și Wizz Ai, în topul plângerilor pasagerilor fiind RyanAir și EasyJet. Prin plângerea sa BEUC afirma ca: „Considerăm că aceste practici reprezintă o încălcare a Regulamentului UE 1008/2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene, a Directivei UE 2005/29/CE de interzicere a practicilor comerciale neloiale și a Directivei UE 93/13/CEE de interzicere a clauzelor contractuale abuzive.”
Totodată, BEUC face o referire directă la Curtii Europene de Justiție din 2014 care a precizat că „transportul bagajului de mână nu poate fi supus unui supliment de preț, cu condiția ca acesta să îndeplinească cerințe rezonabile în ceea ce privește greutatea și dimensiunile sale și să respecte cerințele de securitate aplicabile”. Bineînțeles ca imediat după depunerea acestei plângeri toate companiile aeriene menționate în ea, au depus contestații și au dat declarații de presă în care acestea se prezintă precum Albă ca Zăpada de curate la suflet Astfel directorul executiv al EasyJet, Kenton Jarvis, a declarat că politicile companiei sale aeriene privind bagajele la bord sunt „foarte clare” și ca aceste politici au fost bine primite de pasageri, în special de „treimea dintre clienții noștri care au ales să nu ia bagaje suplimentare și să ocupe pur și simplu locul alocat și să călătorească cu un bagaj gratuit”. Adică pasagerul trebuie să plece cu mâinile în buzunar și cu cardul la el să poată plăti taxele suplimentare născute din bogata imaginație a vânătorilor de profit ! Cei de la Norwegian Airlines și-au deplâns și ei frustrarea față de plângere în publicația germană Deutsch Welt. Astfel “Norwegian se angajează să ofere călătorii sigure și accesibile, iar politica noastră privind bagajele reflectă acest lucru”, precizând și că taxele suplimentare a acestor bagaje de mână sunt „esențiale pentru gestionarea greutății și a spațiului limitat la bord, asigurarea siguranței pasagerilor și menținerea punctualității”. Bla bla bla! Nimic legal ci doar legea bunului plac!
La noi ca la nimeni! Dacă în 2024 Ministerul Spaniol al Drepturilor Sociale și Consumului a aplicat amenzi în valoare de 179 de milioane de euro companiilor aeriene low-cost pentru politicile lor privind bagajele, la noi degeaba informează pasagerii INFOCONS ca ….nimic nu se schimbă! De ce? Simplu! În grupul BEUC este membră o asociație din România Asociatia Pro Consumatori – APC Romania, cu sediul într-un bloc din Militari care este cvasinecunoscuta în țară și care nu are practic nici o putere. Am întrebat de curiozitate în ultimele luni peste trei sute de pasageri, mulți dintre ei frecvenți utilizatori ai companiilor low cost, dacă știu și ce știu despre această asociație. Nimeni nu știa de ea, ce face, ce a făcut, etc!