S-a nascut in ianuarie 1875, la Orastie, in Varmeghia Hunedoarei (Comitatul Hunedoara), in familia secretarului de magistratura Alexandru Claudiu Vlad. Cea care i-a dat viata, Aurelia Vlad, era una dintre cele patru fiice ale istoricului si publicistului Gheorghe Baritiu. Dupa scoala primara si Liceul reformat maghiar din Orastie, Aurel Vlad urmeaza cursurile Universitatii din Budapesta – Facultatea de Drept si Stiinte Politice, primind o bursa din partea Fundatiei Gojdu. Dupa absolvire, face un stagiu de trei ani de practica in biroul unui avocat din Hateg, pregatindu-se in acelasi timp pentru doctorat, titlu dobandit in 1899. Se implica profesional in procesul „Cununa lui Avram Iancu”, ca aparator (in februarie 1900, trei studenti sunt condamnati la temnita pentru praznuirea lui Iancu, dupa ce depun la mormantul acestuia o coroana de lauri, inconjurata cu panglica Tricolorului). Trei ani mai tarziu, Aurel Vlad – devenit intre timp director executiv al Bancii Ardeleana din Orastie si proprietar al statiunii balneare Geoagiu – castiga fotoliu de deputat in Dieta Ungariei, unde si-i apropie pe ceilalti fruntasi-patrioti romani, Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Goldis si Cicio-Pop. De altfel, toti patru vor participa in 1914 la funeraliile Regelui Carol I al Romaniei, ocazie cu care vor suda legaturile cu cercurile politice din Regat. In toamna anului 1918, in calitatea sa de reprezentant al noului val activist al Partidului National Roman, alaturi de Maniu, Vaida-Voevod sau Comsa, Aurel Vlad va juca un rol important in faurirea Statului National Unitar Roman. La Marea Adunare de la Alba Iulia, din 1 Decembrie, Vlad este ales vicepresedinte al Consiliului Dirigent, primind sa se ocupe si de resortul Finantelor. Zece zile mai tarziu, impreuna cu Maniu, Vaida-Voevod si Goldis, participa la Bucuresti la inmanarea Regelui Ferdinand I a Actului Unirii. Urmeaza includerea sa in primul Guvern al Romaniei Mari, condus de Vaida-Voevod, unde ocupa postul de ministru al Finantelor. Ulterior, devine membru fondator si fruntas al Partidului National Taranesc, pentru ca mai apoi sa opteze pentru un fotoliu de independent, postura din care este numit ministru al Cultelor si Artelor, in guvernul Maniu (1928). Se implica in Frontul Renasterii Nationale si este decorat de Carol al II-lea. Se retrage din politica in 1938, pe fondul convulsiilor politice interne. In mai 1950, Aurel Vlad este arestat de regimul represiv si i se confisca intreaga avere. Moare trei ani mai tarziu, in Penitenciarul Sighet, fiind azvarlit intr-o groapa comuna, unde fusese aruncat si trupul camaradului sau unionist, Iuliu Maniu.
Material realizat in cadrul „Bucuresti-Centenar” – Program Cultural derulat de Primaria Municipiului Bucuresti prin Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic