Inginer constructor, arhitect si politician roman, reprezentant de seama al Partidului Social Democrat, Enea Grapini a vazut lumina zilei pe 16 septembrie 1893, in casa preotului greco-catolic Pamfiliu Grapini din localitatea bistriteana Sant. Absolvent de liceu la Gherla, Enea intra la Institutul Politehnic Maghiar din Budapesta, datorita unei burse primite din partea Administratiei fondurilor graniceresti din Bistrita. Desi avea sa urmeze meseria de inginer vreme de 54 de ani, prima parte de vietii este dedicata politicii, Enea Grapini devenind inca de pe bancile facultatii un aprig simpatizant al curentului social-democrat. In toamna anului 1918, pe fondul prabusirii Imperiului Austro-Ungar, miscarea nationala a romanilor din Transilvania se coaguleaza, dand nastere la Budapesta Consiliului National Roman Central. Ulterior, CNRC-ul isi muta sediul la Arad, unde purcede la stabilirea planului de realizare a unirii Transilvaniei cu Romania, demarand negocieri cu delegatia Consiliului National Maghiar. Desi are doar 25 de ani, Grapini joaca un rol important in tratativele purtate cu trimisul Guvernului Karoly, ministrul nationalitatilor Oskar Jaszi. La unison cu Goldis, Cicio Pop, Erdely, Jumanca si Flueras (imediat si Maniu), el refuza propunerea Budapestei ca Transilvania sa ramana in continuare in cadrul Ungariei, sub forma unui guvernamant romanesc autonom, reprezentat in guvernul maghiar. Consiliul decide convocarea pe 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, a unei Mari Adunari Nationale, pentru deciderea „sortii noastre pentru o vesnicie”. Contribuie la definitivarea rezolutiei Marii Adunari Nationale, primind totodata misiunea de a vorbi multumii adunate pe Campul lui Horea de la Alba Iulia. Dupa 1920, se intorce la Bistrita, unde devine Presedinte al Camerei de munca. In august 1940, dupa Dictatul de la Viena, cand Romania este silita sa cedeze aproape jumatate din teritoriul Transilvaniei in favoarea Ungariei horthyste, Grapini si alti patrioti romani sunt alungati in Regat, mai ales ca urmare a implicarii lor in organizarea unei manifestatii de protest. Se stabileste la Bucuresti, unde renunta la politica. Din pacate, regimul comunist instaurat in Romania il trateaza cu dispret pe unul dintre artizanii Marii Uniri, ba chiar batjocoritor daca tinem cont de faptul ca lui Grapini – care se stinge din viata la 1 martie 1980 – i s-a retras pensia pentru limita de varsta si i s-a refuzat, sistematic, orice loc de munca.
Material realizat în cadrul “București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic