După ce s-au certat 20 de ore pentru desemnarea funcţiilor-cheie din UE, birocraţii de la Bruxelles au suspendat şedinţa până astăzi la ora 12.00. Un spectacol dezolant, 28 de lideri politici şi europarlamentari nu sunt în stare să ia nişte decizii clare, deşi jocurile le-au aranjat tot ei.
Lupta se dă pe viitorul preşedinte al Comisiei Europene, şanse mari are olandezul Frans Timmermans, însă PPE a refuzat nominalizarea sa şi a insistat pentru desemnarea lui Manfred Weber, asta după a anunţat iniţial că îl va susţine. Asta e transparenţa Parlamentului European, plin de îmbătrâniţi în rele care aşteaptă înlocuirea bahicului Jean Claude Junker în funcţie de ce decide în spatele uşilor închise tandemul Emmanuel Macron-Angela Merkel, că Marea Britanie nu are prea multe de spus, nebuloasa Brexitului a adus-o la un soi de spectator. Şi tot ei se vaită de ascensiunea euroscepticilor, deşi le dau peste nas alegătorilor cu aceste lupte de culise. În această şerpărie de interese România joacă în liga a doua, europarlamentarii noştri n-au cojones, nu crâcnesc şi aşteaptă ordinele Germaniei şi Franţei. Mai eficienţi, bulgarii o au pe Kristalina Gheorghieva candidat la preşedinţia Consiliului European, în vreme ce premierul ungar Viktor Orban a criticat nominalizarea lui Timmermans – “o greşeală istorică”.
Şi nu numai Ungaria este ostilă social-democratului olandez, aceeaşi poziţie o au şi celelalte trei state din Grupul de la Visegrad( Polonia, Cehia şi Slovacia), dar şi Italia( Junker, Merkel şi Macron sunt extremiștii care au guvernat Europa în numele austerității și al sărăciei, avertiza recent Matteo Salvini). A trecut deja o lună de la scrutinul european, iar acum Consiliul European se bate pe scaune. Ăstimp, preşedintele Macron iese pe interval şi critică dezastrul summitului UE, de parcă ar fi picat din Lună: „Am terminat astăzi cu un eşec, este o imagine foarte rea atât pentru Consiliu cât şi pentru Europa. Este clar că acest eşec a avut loc şi din cauza unor ambiţii personale”. Candid negustorul de la Elysee, dar ce credibilitate să mai aibă actorii Consiliului European de vreme ce familiile politice trag sforile legislativului comunitar şi joacă, indolent, alba-neagra candidaţilor ?
