Carismaticul şef de guvern conservator și-a pariat întregul viitor politic pe ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Și a reușit acolo unde predecesoarea sa Theresa May și-a rupt dinții.
Lăudat pentru nonconformismul său, Johnson a salutat „un nou capitol din istoria” ţării sale: după trei ani de criză politică în Regatul Unit, după referendumul din 2016, Brexitul trebuie acum să fie ratificat miercuri de Parlamentul European, înainte de a putea intra oficial în vigoare peste alte două zile, de la orele 23:00 (ora Londrei şi GMT). Alexander Boris de Pfeffel Johnson s-a născut la New York într-o familie cosmopolită și are un străbunic fost ministru al Imperiului Otoman, o origine pe care nu o evocă atunci când își acuză partidul de islamofobie. Cel numit “clovnul inconstant” nu ezită să se prezinte drept un om din popor, deşi a urmat cursul clasic al elitei britanice: Eton College și apoi Universitatea din Oxford. A început apoi o carieră jurnalistică la The Times, care l-a demis abia după un an pentru un citat inventat. Daily Telegraph îl ridică și îl trimite la Bruxelles, din 1989 până în 1994. Apariţiile sale la emisunile de televiziune îl fac o figură populară, dar şi-a câştigat statutul internaţional după ce a fost ales ca membru al parlamentului, în 2001. În 2016, a ales tabăra Brexit în ultimul moment. „Singurul lucru în care crede Boris Johnson este Boris Johnson. Nu a vrut să renunțe la șansa de a fi de partea romantică, patriotică și naționalistă a Brexit-ului”, comentează Pascal Lamy, fostul șef al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), care cunoaște familia Johnson. În campania sa, “Bojo” a promis un viitor mai luminos Regatului Unit, eliberat de „cătușele” UE, va controla imigrația și va încasa milioanele plătite UE pentru a cheltui pe Sistemul Naţional de Sănătate (NHS), o miză importantă post-Brexit, mai ales pentru giganţii farmaceutici din Statele Unite, şi un subiect sigur de discuţie la sfârşitul acestei luni între Londra şi Washington. Boris Johnson insistă în a exclude o prelungire a perioadei de tranziţie după 31 decembrie 2020 şi urmează să-şi prezinte la începutul lui februarie planul cu privire la negocierile comerciale, dar Bruxellesul exclude un astfel de acord cu Londra până la sfârşitul anului. Atunci, scrie The Times, premierul conservator va recurge la presiunea impunerii unor suprataxe mari (pe modelul Donald Trump) în negocierile comerciale cu Uniunea Europeană, Statele Unite şi alte ţări pentru a le forţa mâna să încheie acorduri cu Marea Britanie.
