Un studiu comandat de Uniunea Europeana arata ca 50 de societati din 20 de tari furnizeaza, fara sa stie chiar, componente pe care combatantii Statului Islamic le folosesc pentru a crea dispozitive explozibile improvizate, in Siria si in Irak.
Potrivit raportului realizat de Conflict Armament Research (CAR), publicat ieri, Statul Islamic nu are dificultati in a gasit componente necesare pentru fabricarea bombelor. Dupa investigatii ce au durat 20 de luni, autorii raportului afirma ca peste 50 de societati din 20 de tari diferite sunt implicate, mai mult sau mai putin, si de cele mai multe ori impotriva vointei lor, in furnizarea acestor materiale catre jihadisti. Peste 700 de componente diverse, cabluri, produse chimice si altele, utilizate de ISIS pentru fabricarea dispozitivelor explozibile improvizate (DEI) au tranzitat prin 51 de firme si societati din Turcia, China, Brazilia, Rusia, SUA, India, Romania, Japonia, Austria, Elvetia, Austria si din alte tari. Studiul precizeaza ca ISIS a fabricat DEI la ”scara industriala”. In privinta Romaniei, la capitolul ”precursori chimici”, CAR mentioneaza firma Alba Aluminiu (Zlatna), care, precizeaza raportul, a furnizat pasta de aluminiu catre distribuitorii din Turcia. Insa firma romaneasca a precizat ca acestia au vandut marfa altor clienti din Turcia, astfel incat destinatia finala a produselor este greu de identificat. Pastele si pulberile de aluminiu sunt folosite in industria vopselelor si in alte domenii, insa acestea pot fi utilizate si in fabricarea DEI. ISIS evita pe cat posibil sa utilizeze componente militare si de alta factura in dispozitivele explozibile, care au un traseu mai lesne de urmarit, si se orienteaza catre componente autorizate si de folosinta civila, cum ar fi ingrasamintele chimice, telefoane mobile, cabluri, tranzistori si alte componente electronice. De altfel, cometul cu asemenea componente merge bine, unele nu au nevoie de licenta la export si, evident, acest comert este mai putin supravegheat decat transferul de armament.
Turcia si China, prezente la greu
Pe lista CAR se afla cateva firme occidentale cunoscute, precum Nokia (modelul 105 fiind des utilizat pentru a declansa bombele de la distanta), STMicroelectronics, Solvay sau firmele americana Microchip si japoneza NEC. Insa tara cea mai reprezentativa este Turcia, cu 13 societati exemplificate, informeaza Les Echos. O predominanta pe care autorii raportului o explica inainte de toate prin ratiuni geografice. ”Proximitatea este principalul motiv pentru care filiera de aprovizionare a Daesh cu produse ce servesc la fabricarea explozibililor provin din Irak si din Turcia. Cele doua tari poseda o agricultura si o industrie miniera bine dezvoltata, folosind substante chimice necesare”, precizeaza autorii raportului, care au analizat originea componentelor descoperite in fabricarea DEI ale ISIS, dar si in bombele neexplodate gasite pe teren sau in zonele de conflict. Din cele 13 societati turcesti identificate, opt sunt intermediari pentru produse fabricate in Brazilie, China, India, Olanda, Romania (Alba Aluminiu) si in Rusia. India se afla pe locul doi in lista CAR, cu opt firme, care fabrica detonatoare si alte dispozitive de dare a focului folosite in special in industria miniera, exportate in cadrul licentelor emise in India si receptionate de societati din Liban si Turcia.
Lipsa de cooperare
Potrivit lui James Bevan, directorul executiv al CAR, furnizorii ar trebui sa dezvolte sisteme contabile mai eficace pentru a stabili locurile de destinatie a marfurilor, insa exista reticente. Spre exemplu, guvernul Turciei a refuzat sa coopereze in ancheta CAR, care nu a reusit sa determine eficacitatea legislatiei turcesti cu privire la urmarirea traseului componentelor. Autorii raportului afirma ca au incercat sa contacteze firmele implicate dar, fie nu au putut fi contactate, fie nu au fost capabile sa spuna unde le-au ajuns produsele, odata vandute. Pentru a identifica componentele pentru DEI, CAR a contactat militiile kurde din Siria, politia federala irakiana, Consiliul de Securitate din Kurdistan, acestea fiind recuperate din zonele de lupta din Irak si din orasul sirian Kobane. Intre momentul in care un component util pentru fabricarea de explozibili este legal importat si ajunge la clientul final, si momentul in care ajunge pe mainile ISIS, exista o perioada de 1-6 luni.
