„Sa zica mersi. Daca eram eu militian, acum Boureanu era in spital” este noul strigat de lupta al „Razboinicului Luminii”, zis si George Becali. Sau invers, fara importanta, caci personajul este la fel de insipid, fie ca se lanseaza in dialoguri starnind haz si mila, fie ca le vorbeste mioarelor din spatele casei despre rolul si importanta lui de europarlamentar in viata poporului roman.
Dupa cum nici musca nu poate trece prin saivanul gandirii fara sa faca el vreun comentariu, cum era sa rateze Becali ocazia de a iesi la televiziunile care-si fac rating din vorbele lui, umplandu-se de penibil?
Umpleti spitalul cu Boureanu!
Schema nu a fost complicata, denotand onestitatea lui cerebrala de oier cu Maybach. Boureanu a lovit un politist. Deci, pericol! Si mai rezulta si ca Boureanu trebuia batut si mai rau, rau de tot, ca sa se invete minte. De ce? Pentru ca politistul este un fel de Dumnezeu cu pulan, iar el, Becali, crede in Dumnezeu. Numai ca Dumnezeul din masina cu girofar, secondat de ceilalti 7-8 Dumnezei adjuncti, nu l-a incatusat pe necredinciosul Cristian Boureanu cu mult inainte ca acesta sa ajunga sa loveasca organul legii in organul lui „inmultiti-va si stapaniti Pamantul”. I-a tras una in barba de i-a facut mandibula tandari. Dupa Biblia lui Becali, e cam putin totusi. Trebuia umplut spitalul cu Boureanu, de la chirurgie si pana la debaraua femeii de serviciu, ca o pilda pentru toti cei care nesocotesc cuvantului Domnului. Domnul Becali, fireste. Aici a gresit Cristian Boureanu, ca n-a intors si celalalt obraz, ca-n Evengheliile lui Luca si Matei, ca sa se mai mobilizeze inca un spital pentru a-l primi dupa ce Dumnezeul de la Rutiera a impartit dreptatea in strada.