Nu averea ii face asemanatori. Pe langa cele peste 83 de miliarde de dolari ale lui Soros, agoniseala lui Basescu, socotind inclusiv toate giumbuslucurile financiare, arata ca un ciorap gaurit atarnat de gard. Sunt, in schimb, amandoi manati de ambitii si de dorinta de a fi stapani. Primul isi foloseste banii. Al doilea, ticalosia.
Plictisit sa-si numerele miliardele, Soros si-a gasit o alta ocupatie. Si nu de ieri, de azi. Vrea o alta lume, iar pentru asta rastoarna totul. Cea de acum nu mai este buna, nu ii mai convine, ii trebuie o lume care sa i se supuna. Tentant cadru pentru Basescu. Dar el nu are la dispozitie decat o tara pe care, dupa ce a facut-o tandari, acum intoarce cu fundul in sus si ce a mai ramas din ea. Si unul, si altul si-au bagat oamenii in toate sistemele statului. Primul i-a cumparat cu bani grei, din fondurile personale. Al doilea, cu functii si avantajele adiacente, platite din banii nostri insa. Nu e ticalosie, ci act de binefacere, desigur. In timp ce Soros ii pune la treaba, Basescu le cere socoteala pe cat de voalat il duce pe el mintea. Adica, mai deloc.
Vrea putere in continuare
Sistemul lui Soros functioneaza ca uns. Al lui Basescu, in schimb, scartaie si da dovada de nesupunere fata de stapan. In timp ce Soros zambeste linistit si isi admira rezultatul combinatiilor, Basescu e in razboi cu toata lumea. Degeaba spune ca nu a dat in viata lui un telefon pentru a influenta vreo decizie ce urma a fi luata de autoritati, important este cine il crede. Daca il mai crede. Si, oricum, la nivelul ala, nu se dau telefoane. Daca nu intelegi din priviri sau din tonul dialogului ce vrea jupanul, esti aruncat peste bord imediat. Razbunator, alunecos si disperat dupa putere, Basescu este in stare de multe. Romania nu are nevoie de premieri ca Dragnea, Tariceanu sau oricine ar veni. Nu, Romania are nevoie doar de el, iar pentru asta este in stare de orice. Minte, tipa, insinueaza, se ratoieste, ameninta, blufeaza, se contrazice, mistocareste orice si pe toti si, din nou, ameninta. Ticalosenii. Nu conteaza ca lumea nu il mai vrea nici macar pe strada, ca simplu pieton, conteaza doar ca el vrea putere in continuare. O putere care sa-i permita sa refaca, pe furis sau pe fata, frontul de slugi si figuri lacome si triste cu care a condus Romania timp de 10 ani. O putere care, in timp – de ce nu? – sa ii ofere ocazia extraordinara de a se razbuna pe toti cei care, acum, i-au intors definitiv spatele sau pe cei carora nu a mai apucat sa le plateasca politele.