Incetineala si tacerea incapatanata de care da dovada Klaus Iohannis i-a scos din pepeni inclusiv pe ardeleni. Sesizand oportunitatea, Traian Basescu a decis sa ia cu asalt Ardealul si sa revina astfel in politica de top.
Obligat o viata intreaga sa navigheze prin ape tulburi, Traian Basescu se simte ca pestele in apa in confuzia interna generata de o situatie internationala extrem de tensionata. Cu un Klaus Iohannis obisnuit sa se miste la relanti si cu un PNL lipsit de lideri si coerenta, Basescu a intrezarit portita pe care se poate strecura din nou pe scena politica principala si s-a napustit pe ea. Primul pas facut: preluarea UNPR-ului de catre PMP. Miscare luata in deradere de multi politicieni si analisti, care amintesc de scorurile electorale modeste pe care le poseda cele doua formatiuni si conchid ca s-au unit tusea si junghiul. O tuse si un junghi cu care Basescu vrea sa viruseze, dupa cum spun voci mai retinute dar si mai bine informate, Ardealul. Concret, cei care sustin ca au deslusit planul fostului presedinte spun ca acesta intentioneaza sa pedaleze din ce in ce mai puternic pe un discurs nationalist si pe ”interesul national” preluat la pachet cu UNPR-ul si sa se impuna in Ardeal – zona in care PNL pierde tot mai mult teren iar PSD este pus la index prin definitie. Un Ardeal in care UNPR are deja cateva capete de pod puternic ancorate. Acestea si par sa fi fost de altfel elementele care i-au atras prima data atentia lui Basescu asupra UNPR-ului, determinandu-l sa puna la cale fuziunea.
Fostul presedinte aplica retetele de succes ale lui Ceausescu
Relaxati si toleranti din fire, romanii au totusi o coarda nationalista la care vibreaza imediat ce aud melodia potrivita. La ea a ”cantat”, cu mult succes, Nicolae Ceausescu, care le-a aratat tot timpul romanilor ”pisica maghiara”. Convins ca nu este nevoie sa reinventeze el mersul pe jos sau apa calda, Basescu flutura acum in ochii conationalilor nostri ”pisica islamica”. O pisica al carui mieunat agresiv a bagat in alerta intreaga lume. Nu insa si pe conducatorii actuali ai Romaniei, care se multumesc sa urmareasca ”cu mare atentie si preocupare” ce se intampla in tara sau in afara ei. Cu Iohannis si Ciolos cazuti pe ganduri in cea mai mare parte a timpului, Basescu s-a grabit sa iasa zilnic cu analize politice, cu sugestii referitoare la pozitiile diplomatice pe care Romania trebuie sa le adopte in aceasta situatie internationala extrem de complicata si periculoasa, cu propuneri de masuri necesare asigurarii securitatii noastre nationale, cu avertismente legate de evolutia UE post-Brexit etc. Toate livrate intr-un ambalaj nationalist-patriotic foarte la moda in toata Europa. Rezultatul: Traian Basescu inainteaza incet, dar sigur, pe nisa nationalismului, ramasa vacanta dupa disparitia PRM-ului. Iar locul in care nationalismul rezoneaza cel mai tare este Ardealul.
Boc, asaltat in toamna
Dupa ce s-a dotat cu uneperistul Catalin Chereches (primarul votat cu un scor de 70% de catre baimareni desi este arestat preventiv pentru fapte de coruptie), Traian Basescu si-a atintit privirea asupra fostului sau locotenent Emil Boc. Liberal cu acte-n regula, Boc a cochetat cu PMP, dar a ales sa ramana in PNL, partid sub flamura caruia si-a castigat un nou mandat de primar al Clujului, la localele din aceasta primavara. Confom surselor care stau cu pleoapa pe Basescu, acesta nu concepe sa nu-l atraga alaturi de el pe Boc, inainte de parlamentarele din toamna. Ca urmare, edilul clujean trebuie sa se astepte sa fie supus unui adevarat asalt in luna septembrie, unul menit sa-l aduca cu forta sau de bunavoie alaturi de PMP. Ori de cate ori este intrebat, Traian Basescu repeta consecvent ca singura sa ambitie politica este sa bage PMP-ul in viitorul Parlament si sa-l creasca pana la alegerile din 2020. In realitate, fostul presedinte vaneaza chiar la aceste alegeri rolul de ”partid-balama” fara de care nu se va putea face nicio majoritate. Si mai exact, Basescu spera ca PMP sa obtina un scor de 10 – 12 procente, pondere care ii va permite sa negocieze oricat de dur cu PSD si PNL. Partide cu pretentii mult mai mari decat posibilitatile concrete oferite de un lider deja condamnat penal si tarat in instanta intr-un nou dosar (cazul PSD-ului) sau de o fuziune dezlanata facuta pe picior si nefinalizata nici dupa doi ani (cazul PNL-ului).
