Imediat dupa 1989, in Romania, bancile au inceput sa apara ca ciupercile dupa ploaie. Statul n-a avut bani sa privatizeze, dar au venit imediat occidentalii care ne-au oferit sansa dezvoltarii. Hai sa-i spunem asa deocamdata, dezvoltare. Occidentali si occidentali. Un fel de a zice, caci daca luai la bani marunti actionariatul constatai ca si libanezii, iranienii si turcii sunt vestici get-beget. Apoi, dupa un timp, bancile au inceput sa dea faliment, de jurai ca exact pentru asta au fost create.
Caderea lor rasunatoare in picaj nu a fost studiata niciodata cu seriozitate. Era o impletire de interese colosala, despre care nimeni nu a vorbit. Iar acum, fie e prea tarziu sa mai deschizi un asemenea subiect, fie stanjenesti niste resorturi mult prea delicate. 
Erau jocuri politice mari, ale serviciilor de informatii, ale marii finante internationale si ale tarilor care si-au trimis deschizatorii de drumuri sa faca bani in Romania.
Creditul cu buletinul, bun pentru fraieri
Iar cand e vorba de facut bani, lumea finantelor nu arata ca o gradina cu begonii, chiparoase si izvorase susurand printre pietre. Nici pomeneala de asa ceva. E o jungla perfect organizata, mascata de zambete protocolare. Bancherii, de o eleganta desavarsita de altfel, nu dau in branci cu sentimentele. Raman aceiasi descrisi de Mark Twain. Iti dau o umbrela cand afara e soare, dar, pe de alta parte, ti-o iau exact cand incepe ploaia. De la an la an, ofertele bancilor deveneau tot mai atragatoare, cu dobanzi ori mici, ori pe care, din cauza scrisului foarte mic, nu le descopereai in contract. Lipsa unei minime educatii financiare si-a spus, si ea, cuvantul. Creditul numai cu buletinul, oferta de mare senzatie, a fost cea mai mare teapa data romanilor. S-au incolonat ca la pupatul de moaste si semnau in veselie tot ce li se punea sub ochi. Consecintele au inceput sa le simta pe propria piele abia cand bancile si-au cerut banii inapoi.
Nici 10 bani la impozitul pe profit
Cat s-au imbogatit bancile in aceasta perioada? Suma nu este cu cifre, ci doar cu litere: enorm! Insa 70% din ele nu au mai dat statului roman partea ce i se cuvenea. Mai concret, dupa cum a declarat Ionut Misa, ministrul Finantelor, nu au mai platit impozitul pe profit. Nu ala de anul trecut, ci de cinci ani incoace. Niciun leu, nici macar 10 bani. Care banci? Alea care iti trimiteau portarelul la usa sa le dai banii, ca se sufocau de foame. Alea care te omorau ce recuperatorii necuprinsi in contracte. Alea care, fara nici cea mai mica sansa de scapare, te executau silit scotandu-ti mobila, nevasta si copiii in strada. Alea care, si nu o data, au amenintat ca se retrag din tara lasandu-ne in fundul gol, dupa ce ele si-au umflat buzunarele. Alea care, din umbra, caci bancherii sunt discreti, au turnat gaz pe foc, alaturi de multinationale, in Piata Victoriei. Alea pe care cetatenii neracordati la realitate le aparau in toiul unor proteste demne de anuarul prostiei umane. Aceleasi care au luat jar in gura cand au aflat ca Guvernul vrea sa umble la impozite. Aceleasi care au trimis banii la ele acasa, bani carora – din intamplare, desigur – li s-au pierdut urmele prin paradisuri fiscale, in cea mai mare parte. Te intrebi de ce nu mai avem noi bani? Uite, si de asta.
