Am trăit s-o aud și p-asta: dintre români, cei mai extenuați la locul de muncă se declară bancherii! Băi, fir-aș să fiu, ce mult mi-aș dori să fiu și eu obosit tot numărând la bani. Mă rog, că nu-s ai mei și îs ai lor, că profitul este externalizat, astea-s detalii, fleacuri, ceva firimituri or ajunge și jos, pe mochetă, eu am buzunarele pregătite, larg deschise. Hal de studiu ce lipsea de pe piața muncii – nu se plâng ăia din construcții, dar se dau de ceasul morții finanțiștii de pe „Wall Street of Bucharest”.
O firmă de tocat banii multinaționalelor (de fapt, e o combinație reciproc avantajoasă – unii albesc conturile, alții încasează) a realizat o cercetare de piață interesantă, din care a rezultat studiul „Barometrul oboselii”. Păi, de ce n-ați spus așa, oameni buni?! Vreți să aflați oboseala românilor, nimic mai simplu, mergeți pe platforma Pipera, după orele 16.00, și de acolo luați metroul spre Unirea. Privițile chipurile și-o să înțelegeți care este starea și nivelul de oboseală, o să aveți material cât pentru o lucrare de masterat.
Românii se plâng, dar nu se tratează
Să se plângă de oboseală șantieriștii, lucrătorii în construcții, pentru care vară sau iarnă nu contează, mistria, ciocanul, cazmaua și târnacopul sunt „calculatorul” de zi cu zi, iar gletul și faianța la metri pătrați pe zi, target-ul managerului de proiect!
S-a descoperit în studiu că nouă din zece români se plâng de oboseală, dar doar 39% dintre ei au apelat la medic pentru această problemă. Păi, din cei 61% care au rămas la muncă, 39% trebuiau să-i suplinească pe colegii învoiți (întotdeauna, piloșii se îmbolnăvesc primii!), iar restul n-au avut șapca pe dreapta, ca să primească și ei libere.
Care sunt simptomele oboselii? Slăbiciunea fizică, exenuarea, nervozitatea și lipsa răbdării. De toate astea se plâng mai ales bancherii – 98% dintre ei spun că suferă de oboseală funcțională (sindrom astenic). Sunt atât de încărcați, încât unii își pierd și dorința de a face alte lucruri (cum ar fi dusul gunoiului acasă, pentru care tot caută o aplicație pe smartphone), iar alții sunt convinși că din cauza extenuării au slăbit.
Dacă bancherilor din multinaționale le este tot mai greu să facă bani (pentru ei și acționarii din străinătate) într-o Românie în care piața financiară nu are absolut niciun control (statul, prin instituțiile sale, nu deranjează băncile nici cu o floare!), atunci oare cum se simt medicii și mai ales cei care bagă și câte două gărzi legate, ca să nu lase spitalul fără personal de specialitate? Dar profesorii cum s-or simți și mă gândesc la dascălii obligați să înghită jignirile beizadelelor din familii de bancheri? Acești români chiar nu obosesc niciodată de nu se plâng? Sau pe ei nu îi întreabă nimeni?
