România este singura țară din UE care a scutit total prosumatorii de plata tarifelor de transport și de rețea, costurile transferându-se în facturile de energie ale populației, atrag atenția experții din piața de energie. Mai mult, ANRE a plusat scutind producătorii de energie regenerabilă de la plata dezechilibrelor din sistem, prin prelungirea nejustificată a perioadelor de probe până la doi ani.
Prosumatorul român s-a transformat, din partener de tranziție, în instrument de concesie populistă, atrage atenția expertul în energie și finanțe, Dan Gherghelaș. Directiva 2018/2001 definește prosumatorul ca ”autoconsumator de energie din surse regenerabile de energie”, adică un client final care își desfășoară activitățile în spațiul propriu situat într-o zonă determinată care produce energie electrică din surse regenerabile pentru propriul consum și care poate stoca sau vinde energie electrică din surse regenerabile autoprodusă, cu condiția ca, în cazul unui autoconsumator necasnic de energie din surse regenerabile, aceste activități să nu constituie activitatea sa comercială sau profesională primară.
În contrast, mediul social românesc livrează tendința de a percepe calitatea de prosumator de dimensiuni medii și mari cu aceea de mic întreprinzător care ar trebui să beneficieze de o serie întreagă de exceptări de obligații tehnice, financiare și fiscale în calitate de verigă distinctă a sistemului energetic național, exceptări care trebuie susținute printr-o presiune constantă asupra factorilor de decizie politică, consider Dan Gherghelaș. Acesta arată că preocuparea față de impactul creșterii segmentului de prosumatori a determinat inserarea în Directiva 2018/2001 a unor dispoziții explicite privind posibilitatea statelor membre de a introduce taxe și tarife în anumite situații. Astfel, potrivit articolului 21 alin. (3) din Directivă, statele membre pot aplica taxe și tarife nediscriminatorii și proporționale autoconsumatorilor de energie din surse regenerabile dacă energia electrică autoprodusă este sprijinită prin scheme de sprijin, începând cu 1 decembrie 2026, dacă proporția instalațiilor de autoconsum depășește 8% din puterea totală instalată sau dacă instalațiile depășesc 30 kW.
Se amplifică dezechilibrele
În prezent, România, cu peste 2.400 MW putere instalată în capacități de autoconsum (la o capacitate totală efectivă a SEN de circa 18.000 MW) și o dinamică de creștere accelerată, fără mecanisme clare de control fiscal sau operațional, se află deja într-o situație ce riscă să genereze nesustenabilitate tehnică și economică la nivelul rețelelor electrice, semnalează Dan Gherghelaș.
Astfel, contribuția prosumatorilor depășește deja 13% din capacitatea instalată națională, o proporție semnificativă care, în lipsa unei integrări inteligente, poate amplifica dezechilibrele structurale ale SEN. Referitor la plata tarifelor de rețea pentru energia autoprodusă evacuată în sistem, Directiva 2018/2001 prevede că statele membre asigură faptul că autoconsumatorii de energie din surse regenerabile contribuie într-un mod adecvat și echilibrat la partajarea costurilor totale ale sistemului atunci când energia electrică este introdusă în rețea, ceea ce conduce la ideea clară că prosumatorii nu pot fi exonerați de la plata tarifelor de rețea pentru energia vândută. În interpretarea prevederilor Directivei, Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei – ACER arăta că în toate statele membre prosumatorii plătesc tarifele de rețea în aceeași măsură cu consumatorii sau producătorii, în afară de România.
Compensare de produse cu valori diferite
Compensarea cantitativă este o schemă prin care un prosumator plătește energia consumată sau beneficiază financiar de energia livrată în rețea pe baza diferenței dintre consumul propriu și producție. Compensarea cantitativă poate fi considerată ca fiind o formă inechitabilă sub aspectul liberei concurențe deopotrivă pentru consumatorul net și pentru vânzătorul net de energie atunci când se iau în considerare tarifele de rețea, dat fiind în principal faptul că se compensează produse cu valori diferite.
”Analizând cadrul legislativ actual, reiese clar că aplicarea compensării cantitative pentru prosumatorii mici (<200 kW) nu este lipsită de implicații economice sistemice. Deși stimulează producția de energie regenerabilă și autoconsumul, generează costuri ascunse redistribuite către ansamblul consumatorilor prin tarifele reglementate de rețea”, a precizat Dan Gherghelaș. Astfel, pierderile aparente generate de aplicarea compensării cantitative sunt de fapt transferate prin majorarea tarifelor generale suportate de toți utilizatorii rețelei. Această dinamică reflectă un mecanism de redistribuire economică indirectă (cross-subsidization), prin care beneficiile acordate prosumatorilor mici sunt transferate sub formă de costuri către ansamblul consumatorilor non-prosumatori.
Subvenții mascate
La finele lui august anul trecut, sub presiunea agravării dezechilibrelor sistemice generate de volatilitatea extremă a pieței de echilibrare, ANRE a intervenit prin Ordinul nr. 60/2024 modificând Ordinul nr. 127/2021 cu privire la, între altele, regimul de scutire de la plata dezechilibrelor, care prelungește perioadele de probe. Ceea ce ar fi trebuit să fie o intervenție de recalibrare a SEN apare ca o normare ancorată în lege și totodată o prelungire mascată a avantajelor acordate anterior, într-un context dominat de presiuni comerciale și de lobby, susține Dan Gherghelaș.
”În locul unei reduceri ferme a perioadei de scutire și a introducerii unui mecanism echitabil de responsabilizare, Ordinul 60/2024 perpetuează exceptarea pe durate nerezonabile, de până la 2 ani, pentru capacitățile mari (> 20 MW), de până la 1 an pentru capacitățile medii (1 – 20 MW), respectiv 6 luni pentru capacitățile de sub 1 MW putere instalată. Ori, din punct de vedere tehnic, perioada necesară reglării instalațiilor, testării protecțiilor, stabilirii profilului de producție și adaptării la dinamica rețelei nu ar trebui să depășească câteva luni. Acordarea unei derogări extinse tocmai actorilor mari echivalează, în esență, cu subvenționarea indirectă a capacităților care au gradul mai mic de vulnerabilitate investițională, în detrimentul echilibrului sistemului și al unui tratament egal pe piață”, a mai precizat Dan Gherghelaș.