La ora la care începusem acest articol nimic nu era foarte clar. Se știa doar că este joi, 12 martie și Guvernul Cîțu ar fi trebuit să se prezinte în fața Parlamentului pentru votul de învestitură. Nu se știa însă dacă l-ar fi obținut sau dacă ar fi fost respins. De asemenea, nu se știa dacă echipa cu care Cîțu ar fi vrut să conducă era cea mai potrivită. Unii spuneau că este cea mai bună de până acum, dovadă stând faptul că însuși președintele Iohannis a lăudat-o, de parcă ăsta ar fi un criteriu. Alții susțineau că e o adunătură de umplutură, care va conduce dezastruos. Culmea este că cei din urmă, frizând absurdul, voiau să-i acorde votul de încredere. Mai puteți înțelege ceva? Mie mi se pare un teatru nici măcar absurd, ci de-a dreptul cretin, în care ginerică se zorește să o ia de mireasă pe proasta satului, deși nimeni nu-i cere asta.
Intențiile de vot s-au prefigurat de câteva zile. Într-un elan patriotic pe care îl suspectez ca fiind cel mai fals de până acum, partidele trompețeau necontenit. Decât fără guvern, acum, când cu Ciuma lui Coronavirus, mai bine un guvern prost. Țara are nevoie de decizii ferme, de ordonanțe, nu putem sta pe bară și să privim cum ne ducem de râpă. Dar niciun partid n-a mai spus și de când un guvern prost e în stare să ia hotărâri bune.
Golănia. Ceva tipic pentru liberali
Chiar prezența lui Vasile Cîțu în fruntea echipei guvernamentale era un atentat la candoarea politicii românești. Planul de guvernare este o minciună grosolană, cum că ar fi fost îmbunătățit mult față de cel al lui Orban. Da de unde?!
S-au operat doar banale modificări la Finanțe și la Transporturi. Apoi, marea dudă aruncată pe piață, că noul guvern ar fi fost primenit cu oameni noi. S-a văzut, sigur că s-a văzut. A apărut doar un singur ministru nou, cel care i-a luat locul lui Cîțu la Finanțe. În rest, nimic. Să vrei să conduci o țară debutând cu mârlănii și combinageli de mahala este deja tipic pentru liberalii lui Ludovic cel Bun.
Orban, în pole position
La ora 16 a venit vestea la care nu se aștepta nimeni. Vasile Cîțu și-a depus mandatul de premier desemnat. Exact cu câteva minute înainte de a începe ședința în care, mai mult ca sigur, urma să fie validat. Sunt convins că tocmai de aici a plecat valul, căci partidele erau pregătite să-i acorde votul. Or, așa ceva nu făcea parte din planul liberalilor de a se impune la conducerea României. Să fim bine înțeleși, mai bun, mai talentat și mai priceput ca Ludovic Orban nu poate fi nimeni din PNL. Și mai bun decât el, ca premier, nici atât.
Este și motivul pentru care Iohannis a acceptat demisia lui Cîțu cu maximum de lejeritate, pentru a-l pune din nou pe Orban în pole position. Un truc ieftin și scârbos, prin care a sfidat Parlamentul în cel mai bădărănesc mod. Aplaudacii și susținătorii au apărut imediat. Florin Roman, liderul deputaților PNL, consideră că în vreme de război, în cazul de față bătălia cu coronavirusul, comandantul nu părăsește câmpul de luptă. Așa că Orban rămâne pe poziții. Dacă nici ăsta nu este, de fapt, un aranjament, atunci ce-o fi?
Cât un proverb românesc
Urmează ca președintele să desemneze un alt premier care să formeze guvernul. Ceva-ceva îmi spune că tot Ludovic Orban va fi alesul. Apoi, firește, va începe din nou mascarada audierilor în comisiile de specialitate. Și să nu se mire nimeni dacă noua echipă guvernamentală va fi formată din aceiași oameni de până acum. Asta ca să nu zică nimeni că nu avem guvern.
De fapt, aproape guvern, căci el e gata de multă vreme, dar nu apucă să guverneze. Gestul liberalilor a fost taxat de toate partidele. Este o bătaie de joc la adresa României, de care se dovedește că Iohannis și lingăii lui nu sunt străini. Și nu cred că lucrurile se opresc aici, pentru că apetitul lui Iohannis pentru a face rău este fără limite. Exact când țara este la un pas de a se confrunta cu cea mai periculoasă etapă a epidemiei de coronavirus, ne-am trezit, ca la alba-neagra, fără guvern. În condițiile astea, cât valorează vorbele lui, că să avem încredere în guvern, în autorități, ba chiar și în acțiunile președintelui, care este preocupat de sănătatea și protejarea românilor de efectele dure ale epidemiei? Cât un proverb românesc, uscat la marginea drumului.
