Procurorul General al Romaniei pare sa nu inteleaga nimic din ceea ce se petrece de jur imprejurul lui. Asta e el. Se agata prosteste de scaun, spre insatisfactia spectatorilor care-l fluiera necontenit. E calcat cu masina, impuscat, aruncat in aer, spanzurat de pod, inecat si bagat la congelator si, cu toate astea, nu moare. Il gasesti in episodul urmator, tot pe scaun.
Degeaba ii striga sala sa plece acasa, sa mearga la pescuit sau la cules de hribi pentru zacusca, n-ai cu cine sa te intelegi. Zelul a pus stapanire pe el si nu-l mai scapa din brate. Vrea sa dea gata dosarul cu evenimentele din 10 august, ca sa-i arate lui Iohannis ca este un soldat disciplinat, care executa orbeste ce i se cere. Este doar un exemplu. Partea proasta este ca Augustin Lazar inca nu s-a prins ca lumea si-a dat seama de rolul pe care il joaca acum, de cand DNA nu mai este condus de Codruta Kovesi. Monteaza si demonteaza, face si desface in asa fel incat sa se vada sustinerea de care se bucura din partea magistratilor. Normal ca astia i-au luat partea, doar sunt copiii celor cu care Lazar s-a scolit in alte vremuri. Nimeni nu lupta mai tare ca el pentru independenta unei justitii care, oricum, e libera. Libera sa-si faca de cap sub ochii indulgenti ai lui Klaus Iohannis. Ca il evalueaza Tudorel Toader nu conteaza. De 36 de ani a fost evaluat intruna si a iesit foarte bine, nu se teme. Eu il cred, daca il evaluau mereu oamenii din acelasi grup de interese, din aceeasi gasca, cum naiba sa iasa rau? Dotat cu tupeu nerafinat, Augustin Lazar nu se sfieste sa aiba replici artagoase si cam provinciale. Asta e el. E convins ca e greu de ucis. Nu stie insa ca joaca in cel mai prost film de pe piata. Indiferent cate serii are. Pe mine ma oripileaza. Greu de ucis.